JUNIORI DE CARABELLA – Daria STEMATE : O CAFEA AMARĂ

Am vrut să cunosc iubirea. Am vrut s-o  cunosc așa cum este ea atunci când o găsești: pură, încrezătoare… Am fost și eu curioasă să simt acel irepetabil măcar o dată…  Așa că am închis ochii. I-am închis, sperând că atunci când îi voi deschide voi da de ceea ce căutam. Dar nu a fost așa: pleoapele s-au ridicat aucându-mi un parc gol. Ce-i drept frumos, dar gol…

I-am închis din nou și i-am deschis pentru a doua oară, ca să văd marea, cu tot cu țărmurile ei. Puțin descurajată, mi-am lipit pleoapele pentru a treia oară. Când pupilele au simțit nevoia de lumină, am simțit și eu cum trupul, ba nu! întâi capul, mi se zdrobește de ceva ce mirosea a sare. Și mă simțeam uimită de mâna ce mi se întindea și de zâmbetul, puțin stângaci, ce-i juca pe față – adică ce nebună mai merge cu ochii închiși pe stradă?

Am fost politicoasă. Mi-am cerut scuze și i-am mulțumit pentru ajutor. Exact ca într-o scenă desprinsă dintr-un film, el a început să-mi acopere scuzele cu ale lui și, într-un final, să mă invite la o cafea în pub-ul de pe colț – să se revanșeze. Nu am zis prea multe: am ezitat puțin și am acceptat așa… mai de voie, de nevoie.. Am avut o conversație curgătoare, aș zice. Îi priveam buzele și mă minunam de ușurința cu care trecea de la un subiect la altul – le îmbina perfect…Eram vrăjită!

Mi-a spus că-i place rochia mea. Și mie îmi plăcea – era nouă, galbenă, cu o fundă neagră în jurul taliei. Ne-am plimbat aiurea pe alei. Și conversația continua liniștită; ca un susur bland. S-a întors brusc spre mine și m-a întrebat dacă poate lua accidentala noastră plimbare ca pe o întâlnire. Am roșit și i-am spus că nu m-ar deranja.

M-a condus până acasă și mi-a sărutat ușor mâna înainte de plecare – era ca o adiere dulce de vară; am tresărit, am inspirat adânc și am intrat în casă. În acea noapte nu am putut dormi prea mult; peste tot pe tavan, uși și ferestre, vedeam acei ochi căprui nespus de adânci și gropița de pe obrazul stâng. Mă uitam în oglindă dimineața și-i vedeam părul castaniu, ușor ciufulit.

 La prânz am primit flori. Am ghicit expeditorul înainte să citesc bilețelul. De fapt, nu l-am ghicit; cred că era deja acolo…în mintea mea! Nu am ieșit in acea zi, dar ne-am văzut în următoarea. Începusem să ne apropiem  și după încă alte două (sau trei?) întâlniri, el m-a sărutat.

Mi-a luat capul în mâini apoi și mi-a zâmbit. Eu…Eu priveam pierdută în ochii lui.

Acasă,am încercuit ziua în calendar – cu roșu…o inimioară. Am început să marchez fiecare sărut pe care-l primeam de la el până când… până când am pierdut șirul. Nu mai puteam să număr,prea multe, prea dese.  Oarecum, am început să văd că sărutul devenise o rutină, un obicei, o „chestie” pe care o făcea după fiecare  „ce frumoasă ești azi!”. Am început să mă întreb unde dispăruse senzualitatea buzelor lui  Era ceva repezit la el, de parcă s-ar fi grăbit tot timpul. Ne vedeam tot mai rar.

Într-o zi am căzut de acord să ne întâlnim la pub-ul din colț, la o cafea. Am discutat molatec, fără vlagă și totuși într-o intimitate caldă. Ne-am despărțit.  Nu ne-am reproșat însă nimic unul altuia. Doar acel „adio” greu ne reproșa amândurora existența lui.

Clipesc iar și ochii se trezesc îndreptați spre tavan. Nu-mi vine în cap decât faptul că asta nu e cea mai frumoasă poveste de dragoste. E  tristă!  Dar afară ninge, iar cerul e întunecat, și nu mă pot gândi decât la ciocolată amară, plutind într-o ceașcă plină cu cafea neagră….

DARIA STEMATE e o fată frumoasă și delicată, stă în prima bancă și e în clasa a  X-a, la CARABELLA…

Citeşte şi

LECȚIA  DE  ZBOR  –  Ioana  PIOARU; Astăzi îmi permit să fiu sentimentală…

CULTURA  URBANĂ – Pompiliu  ALEXANDRU ; Nobila meserie…

CULTURA  ONLINE – Daniel  TACHE; Unde este Țugurlan?…

REFLECȚII  MINORE  –  Alexandru  IACOB; Zâmbete și… zâmbete…

CONEXIUNI –  Ștefan  POPESCU; Fragmentarium…

COSMOSUL  DIN  NOI  –  Ioan N. RADU;  Oamenii de ieri ai Târgoviștei…

STRATEGII  DE  DISTANȚARE –  Petre  STOICA; Poveste de iarnă…

CULTURĂ  ȘI  ISTORIE – Radu  STATE; Târgoviște, 1938…

ARTIFICII  DE  LÂNGĂ  SERELE  CU  FLORI – Mariana OPREA  STATE; Dor și timp…

ÎN  CALEA  LUPILOR  DE  IERI  ȘI  DE  AZI – Constantin  VAENI; Un film…

CULTURA  LA  MARGINEA  ȘOSELEI  –  Teodor Constantin  BÂRSAN; Felinarele din Piața Metus…

REFLECȚII  PEDAGOGICE –  Alexandra VLADOVICI  BÂRSAN; În cursa timpului…

AȘA  O  LIPSĂ  DE  INCULTURĂ  –  Puiu  JIPA; Despre ce este vorba…

TERAPII  ÎNGÂNDURATE  –  Ioan  VIȘTEA; Pe urmele japonezilor…

LA BORTA  RECE – Radu  PĂRPĂUȚĂ ;  O samă de măscări…

SUBSTITURI, confesiuni americane, episodul 4  – Dana  NEACȘU…

JI-PISME  DE  SÂMBĂTĂ  –  Puiu  JIPA;  Zece  altfel  de  poeme…

MELANCOLII  –  Constanța  POPESCU…

RAFTUL  CU  PROZĂ  SCURTĂ  –  Ioan  VIȘTEA; Mica sirenă…

JUNIORI  DE  CARABELLA  –  Marius  Alexandru  DINCĂ ;  Dor și vis…

CORESPONDENȚE  SUBIECTIVE  –  Erica  OPREA ;  Așteptare…

PICĂTURA  CHINEZEASCĂ…

CULTURĂ  ȘI  EDUCAȚIE –  Miahela MARIN; Teama de a fi român…

SOVIANYSME  –  Octavian  SOVYANI; Am fost un copil reușit?( 2 )

JUNIOR  DE  WORCESTER  –  Bogdan  VLĂDUCĂ;  Despre morcovi și inflație…

 

ROMAN  FOILETON –  Ionuț  CRISTACHE;  NERO, BRAC  GERMAN, episodul 16…