Sunt un spirit liber. Îmi place să am libertatea necesară să mă exprim când simt, unde simt și mai ales, cum simt! Mă vreau o fire independentă, indiferentă la opiniile celor din jur; mă vreau intr-o relație strânsă cu mine și numai cu nimeni – mă vreau o artistă!
Cu siguranță nu aș fi cea mai elevată dintre „oamenii stiloului”, nici cea mai talentată…atunci de unde o așa pretenție? Haideți să vorbim puțin despre ceea ce presupune a fi un artist în perspectiva mea… Artistul este, în primul rând, omul care în fiecare dimineață respiră adânc, golindu-și mintea de tot și toate, pregătindu-se pentru încă o zi în care va trebui să-și „care” în mod onorabil condiția de om diferit. Își va goli mintea înainte de a-i spune cineva cât e de „ciudat” – își va elibera gândurile pentru a zâmbi și a trece mai departe la fel de liniștit: nu va reproșa nimic, nu va judeca, ci va lăsa prostia proștilor și nebunia nebunilor…
Artistul nu „se inspiră” din natură… o descrie în cele mai fine detalii ale ei, în cuvinte și fraze întortocheate, pline de emoție, pe care, mai tărziu, sute de alți oameni vor încerca sa le înțeleagă, să le găsească un sens. Se vor lupta profesorii și filosofii în idei care de care mai noi, doar pentru a defini ceea ce artistul nu a încercat să definească niciodată! Și da… acest tip de om nu va căuta explicație la nimic, nu va vrea să dea definiții inutile și nici nu va dori să găsească sens în toate – el va da prin el însuși sens, definiție și sens oricărui lucru pe care-l așterne pe foaie.
Tot el, artistul, știe să se abandoneze de lume și să o facă să dispară în fărâmituri atunci când, cuprins de o subită inspirație, va vrea să scrie iar și iar… el e omul pe care-l vei vedea zâmbind într-o zi ploioasă, cel care în loc să se supere pentru că un șofer nepoliticos tocmai a golit conținutul unei bălți pe pantalonii lui, va începe să studieze pata și să se gândească la ea ca la cel mai bun lucru care i s-a întamplat în acea zi – cel mai nou și spontan- ca la un lucru care i-a făcut ziua mai dinamică.
Știți voi ce mai face artistul? Artistul va fi atent la detalii și va învăța să aprofundeze până și superficialul însuși! El nu se va grăbi să spună lucrurilor: „frumos” sau „urât”, ci se va opri, va înțelege și le va transforma în „fericiri de-o clipă” sau în „tristeți în care omul se complace”. Defectele societății se transformă în umor negru, iar părțile ei bune apar mereu în culori cât mai aprinse! Acest tip de om va vedea frumosul acolo unde, poate, nici nu există. Dacă grămezi de gunoaie vor acoperi străzi, artistul nu va face altceva decât să le pună în contrast cu străzile curate, creînd astfel un tablou!
Cel sensibil? Cel cu emoții puternice, el, creatorul de rânduri albastre? Se va descrie doar pe el și va raporta întreaga suflare la gândurile sale. Va întoarce universul cu susul în jos doar pentru a-și elibera simțirile, va face copacii să se usuce în timpul unei ploi torențiale și va stinge apa cu focul, doar ca să se facă să zâmbească, să se elibereze! Da… artistul e un om capricios: își ia tot ce iși dorește, iar de nu există, iși creează! Nicio literă nu va încălca imaginea pe care și-a creat-o, niciun cuvânt dimensiunile exacte…
Pentru el nu există idealuri; artistul nu își creează un ideal! El dă ființă imposibilului – poate aduce în prezent lucruri nebănuite, nemaivăzute, la care nu ai fi putut ajunge niciodată! Îndulcește amarele lămâi de e fericit și stelele se vor alinia în ce chip dorește el; toate îl vor asculta și nicio frântură de gând nu-i va ieși din cuvânt.
Actor, filosof, geniu ironic, rege, pictor, muzician – creator, acesta e artisul: visător, dar realist; ciudat, dar cel mai normal dintre toți; orb la lumea de afară și totuși clar-văzător. El este artistul! Un om, o ființă puternică – atât de puternică încât are toată forța necesară să susțină miliardele de gânduri ce-i sălășluiesc în minte; are atâta putere încât poate sa se și joace cu ele!
DARIA STEMATE e o fată frumoasă și delicată, stă în prima bancă, e în clasa a X-a, la CARABELLA…
Citește și:
ROMAN FOILETON – Ionuț CRISTACHE: Calendarul cu patimi ( ediția a doua ), episodul unu…
AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ – Puiu JIPA: La aniversară…
LECȚIA DE ZBOR – Ioana PIOARU: Grevă…
AMERICA LA NOI ACASĂ – Dana NEACȘU: Ședință de senat…
CULTURA URBANĂ – Pompiliu ALEXANDRU: Despre belicoșenie…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE – Mihaela MARIN: Despre țoape și țopism sau literatură și realitate…
REFLECȚII MINORE – Alexandru IACOB: Iarna în port…
SOVIANYSME – Octavian SOVIANY: Am fost un copil reușit? ( 3) …
CONEXIUNI – Ștefan POPESCU: Fragmentarium…
COSMOSUL DIN NOI – Ioan N. RADU: Oamenii de ieri ai Târgoviștei…
STRATEGII DE DISTANȚARE – Petre STOICA: Despre ploaie…
CULTURĂ ȘI ISTORIE – Radu STATE: Despre gazete și gazetari, la ceas aniversar…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI – Constantin VAENI: Fragmente…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI – Teodor Constantin BÂRSAN: Hârtia nu roșește…
REFLECȚII PEDAGOGICE – Alexandra VLADOVICI BÂRSAN: A fost odată ca niciodată…
TERAPII ÎNGÂNDURATE – Ioan VIȘTEA: Varză de Bruxelles…
CULTURA ONLINE – Daniel TACHE: Scrisori către tine. Despre cunoașterea prin creație…
CUȚITUL CU Teiș – Gabriel ENACHE: Unu…
DEPOZIT ELECTRONIC – Ovidiu IVANCU: Simulare BAC.Scrisoare deschisă…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI – Mariana OPREA STATE: Respirări…
LA BORTA RECE – Radu PĂRPĂUȚĂ: Povestiri de la Bolta Rece…
SUBSTITURI, confesiuni americane, episodul 6 – Dana NEACȘU…
JI-PISME DE SÂMBĂTĂ – Puiu JIPA: Zece altfel de poeme…
MELANCOLII – Constanța POPESCU: Două poeme…
RAFTUL CU POEME – Ioan VIȘTEA: Gluga de coceni…
STUDENȚEȘTI – Alexandra MOCANU: Studențești și nu prea. Despre cum se trăiește în Capitală…
JUNIORI DE CARABELLA – Marius Alexandru DINCĂ: Un fel de n-ar mai fi…
CORESPONDENȚE SUBIECTIVE – Erica OPREA: În loc de Mărțișor…
Facebook
WhatsApp
TikTok
