MOTIVAȚII SUBIECTIVE
Iniţial, am citit poeziile lui Corneliu Jipa cu zâmbetul complice al celui care, uneori, se joacă el însuşi de-a poetul. Postate pe cea mai frecventată reţea de socializare şi publicate apoi în Cultura de sâmbătă, poeziile, prin dimensiunile reduse şi prin aerul de a fi scrise sub imboldul inspiraţiei de moment, păreau a chestiona, înainte de toate, însăşi condiţia poeziei, într-o societate care nu-şi mai află tihna atât de necesară receptării unui discurs liric îndelung elaborat. Asemenea unui muzician de jazz care oferă publicului probe de virtuozitate, poetul părea adesea să improvizeze pe o temă sau alta; din background, se revărsau uneori discret, alteori zgomotos, sonorităţi lirice familiare, amintindu-ne de poezia lui Ion Minulescu sau, mai frecvent, de cea a lui Nichita Stănescu. Însă ceea ce la început a putut trece drept o joacă s-a dovedit ulterior a fi un veritabil asediu al poeziei de pe poziţiile experimentului. Iar recent, şi sper să nu mă înşel, joaca s-a transformat în jocul extrem de serios al creaţiei, joc ale cărui reguli poetul şi le-a asumat ca atare.
Instalat cu relativă lejeritate în discurs, Corneliu Jipa ne propune în ultima vreme un ciclu de poezii al căror principiu de coerenţă este dat de tema iubirii. O iubire târzie, în crâncenă luptă cu timpul şi cu depărtarea. Abătându-se de la formula prozodică a haikuului, dar cultivând, în spiritul acestuia, tensiunea generată de contrastul dintre static şi dinamic, îndrăgostitul îi face iubitei o propunere „grea” nu doar de metafore: să înotăm/ în cearcăne de timp/ colacul nostru de salvare (supravieţuire). Marea este, de altfel, o constantă a imaginarului poetic: mai e o mare de trecut/ apoi un istm/ și vom ajunge-n Marea noastră (petrecere). Dacă uneori vocea lirică se imaginează paznic la far, alteori chiar numele terasei unde îşi scrie declaraţiile de dragoste parcă pe un colţ de hârtie, împrumutând uşor cabotin poza poeţilor parizieni ai sfârşitului de secol XIX, este încărcat de reverberaţii marine. Totuşi, pentru că este un poet al vremii sale, Corneliu Jipa evită la mustaţă pericolul clişeului, dinamitându-l printr-o imagine imposibilă: îți scriu iubito din Fiord/ astăzi mă simt aeroport. Altfel, poezia purtând drept titlu acest distih ne propune, în subţire registru parodic, o avalanşă de ameninţări de inspiraţie baladescă: tu n-ai să pleci/ voi ninge/ voi teroriza/ nici kerosen nu va mai fi/ urgii voi pune-n calea ta. Din registrul ludic, imageria erotică glisează apoi în registrul oniric. Printre aforisme şi definiţii lirice, răsar în forţă imagini brodate pe canavaua coşmarului: astăzi vom fi doar pietoni/ călcați de zebre/ trecând prelung/ printre tramvaie.
Iubirea şi cuvântul intră astfel într-o relaţie aproape simbiotică: ameninţată perpetuu de depărtare, iubirea pare a se hrăni exclusiv din declaraţiile care se transformă pe neobservate în poezii. Un rol joacă aici, desigur, şi dorinţa nemărturisită a poetului de a reîntoarce poezia pe făgaşul firesc al trăirii autentice, de a o debarasa de artificiile aderării, nu de puţine ori cam forţate în literatura română, fie la nu ştiu care program estetic, fie la nu ştiu care orientare filozofică la modă. În cele din urmă, cele două, poezia şi iubirea, ajung să se confunde într-o asemenea măsură, încât sfârşitul uneia pare a determina sfârşitul celeilalte: toate cuvintele mele/ au un sfârșit/ te plimbi printre ele/ le-ai mai citit/ ai zâmbet pustiu/ am zâmbetul șters/ în curând o să-ți scriu/ penultimul vers (de lăsare).
Plasate la finalul poeziilor, titlurile, mizând adesea pe jocuri de cuvinte care, în loc să dezvăluie, mai degrabă învăluie textul într-o nouă serie de mirări, ne obligă aproape sistematic la o nouă lectură. Aşa se întâmplă că ceea ce ne putea părea doar un gând fugar capătă prin titlu amplitudinea specifică meditaţiei lirice: eternitatea/ o vorbă/ secunda/ o eternitate (carpe diem).
Omogen din punct de vedere tematic, un asemenea grupaj nu este şi nici nu poate fi omogen şi din punct de vedere estetic. Dar tot aşa cum scăderile sunt inerente, câteva poezii sunt remarcabile. Mizând pe un unul dintre paradoxurile atât de dragi poetului, o asemenea poezie este cea cu care închei: cineva mi-ascunde viitorul/ pune semne cu/ interzis/ trecerea oprită/ nu parcaţi/ şi altele asemenea/ e bine/ surprizele nu mai au viitor (la avizier se vor afişa speranţe).
Totuşi, Puiu Jipa ştie că, uneori, semnele poeziei pot disloca celelalte semne, cele cu interzis, trecerea oprită, nu parcaţi. Şi ne convinge şi pe noi… ( DANIEL TACHE )
0.tu n-ai să pleci
voi ninge
voi teroriza
nici kerosen nu va mai fi
urgii voi pune-n calea ta
aici mai este cald
e bine
știi
(îți scriu iubito din Fiord
astăzi mă simt aeroport)
1.mă gîndeam
că nu te cunosc
am doar bănuieli
(incertitudine)
2.și cel mai mult
îmi amintesc
de ochii tăi
cînd îi țineai închiși
(ochii care nu se văd se uită la tine)
3.singurătatea n-are termen
nu se prescrie
deși e vinovată
fără să fie
(pedeapsă e tăcerea)
4.te-aș mai iubi
pînă-n clepsidre
te-aș mai urî
dacă îmi dai timp
e ceață între noi
și-atîtea hidre
ce-ar fi
să dăm
noi
timpul
înapoi
(gîndureală)
5.mi-e frig cînd mă gîndesc la tine
ies aburi groși din amintiri
pereții se prefac în fantome
aud c-ai fost dată-n știri
între-o eclipsă și-un coșmar
să nu te miri
voi trece pe la tine
dar mai rar
(chiar nu știam că bruma doar e)
6.toate cuvintele mele
au un sfîrșit
te plimbi printre ele
le-ai mai citit
ai zîmbet pustiu
am zîmbetul șters
în curînd o să-ți scriu
penultimul vers
(de lăsare)
7.atît a fost
o noapte
de uimire
cu fără rost
(citire)
8.cineva mi-ascunde viitorul
pune semne cu
interzis
trecerea oprită
nu parcați
și altele asemenea
e bine
surprizele nu mai au viitor
(la avizier se vor afișa speranțe)
9.este rugină între noi
cad nopțile din doi în doi
ne-a dispărut și ziua de apoi
tîrîm o amintire prin noroi
(surîsul ne miroase a război)
10.mai e o mare de trecut
apoi un istm
și vom ajunge-n Marea noastră
(petrecere)
11.iubito astăzi mă-nfiori
îmi taci de-atîtea mii de ori
(nu acum)
12.astăzi vom fi doar pietoni
călcați de zebre
trecînd prelung
printre tramvaie
ne vom zdrobi
în dulci războaie
(autopie)
13.să ținem minte ce se-ntîmplă
cînd vom lipi pistol pe tîmplă
să povestim și mai departe
cine mai e
cine-i deoparte
(pe de o parte)
14.azi o să decupăm
copii
din viața noastră
viitorul
îl vom lipi pe un balon
și-l vom lăsa să își ia
zborul
(lecția despre viitorul care nu mai e ce-a fost)
15.tu paznic să mă faci
la far
de-abia atunci
te voi vedea
(far away)
16.am să rămîn și repetent
pentru tine
am să mă pensionez cu o mie de ani
mai tîrziu
întoarce-te în timp cu mine
sau fii
de poți
acum
(speranța e un fel de moarte ce vine foarte timpuriu)
17.ne întîlnim prea tîrziu
tîrziul tău
cu cămașă de noapte
tîrziul meu
cu clovni dormind
(dacă am fi știut)
18.dacă ai timp
urlă
dacă ai vreme
vorbește
dacă ai răbdare
taci
(străduință)
19.să înotăm
în cearcăne de timp
colacul nostru de salvare
(supraviețuire)
20.într-o zi
o să ni se pară
că ne-am spus prea mult
(împărțire)
21.n-am scris poeme
nu-i știu nici rostul poeziei
o crizantemă doarme
între cețuri
asfalt pătrat
și multe dimineți
(smulgerea cuvintelor din piatră)
22.o dată doar
să nu ne temem
apoi vom deveni
bunici
(despre fericirea de a fi nefericit)
23.eternitatea
o vorbă
secunda
o eternitate
(carpe diem)
24.de cîte ori te-aștept
undeva crește o floare
un copil spune
mama
clovnii se demachiază
și-și cumpără iertări
dar tu nu vii
iar lumea se ia singură
la trîntă
(în cimitire înflorește renunțarea)
25.aș vrea
de ne vom întîlni
să
pățim ceva
(ups)
26.se vînd îngeri la mall
la fiecare înger
o cremă de față
sincere mulțumiri
cititorii sînt rugați să
spulbere mituri
(te uită cum frige decembre)
27.te uitai în cuvintele mele
așteptai să se rupă ceva
muritorii scuipau pe semințe
pe muntele găina se oua
adineaurul din noi căpăta viitor
doar literele
se-ntorceau în sculpturi
(agendă)
28.îmi amintesc cum nu ne cunoșteam
lăsam și timpul suspendat
citeam aceiași carte
pe care ne-o scriam
(din urmă)
29.adineauri a trecut
o secundă
doar adineauri
(vîrstă)
30.venise iarna
mototolită
ningea cu molii
albe dinspre ea
(amintind)
31.Cînd eram și mai mic
îmi spunea bunică-mea:
„Dacă n-ai ce face, ia-te cu mîinile de cur
și sai în sus!”
Așa am învățat să văd lumea de deasupra…
(nu e poem)
32. gustul ăsta amar al ploii
care nu se dă căzută
amarul sîmburelui de caisă
din dulceața de gutui
(amintire)
33.M-am întors după mult timp
într-o casă..
Sarea mi-a zîmbit
și portretul tău s-a înclinat,
un pic…
(dorință)
34.Avem nisip, apă,
două pahare albastre…
Hai să facem pace!
(senin)
35.în casa-aceea părăsită
se adunau trei licurici
unul albastru altul verde și-al treilea
un pic mai mic
iar cînd zburau se auzea un cîntec
vechi
neauzit de nimeni
dar tot vechi:
„zbori lumină pe potec’
să se vadă pe-unde trec
luna și cu stelele
duhul și poverile”
(copilătură)
36.sînt sechestrat în propria mea țară
sînt robul propriei mele țări
sînt martorul de căcat al umilirii
sînt cireașa de pe tortura trăirii
aveam impresia stranie că românii
aveau strania impresie că sînt nemuritori
aveam tăria să mă simt țigan maghiar german
și orice alt conlocuitor
aveam un viitor făcut pe bucățele
dar aveam ceva
acum sînt dedesubtul
baligii pe care am votat-o
acum sînt numărul
pe care nu-l mai numără nimeni
acum locuiesc într-un wc
mai strîmt ca căcatul
(acesta nu e nici măcar un protest)
Citeşte şi
Roman foileton, NERO, BRAC GERMAN, episodul 13 …
LA BORTA RECE, cu domnul Radu PĂRPĂUȚĂ, un răsfăț stilistic de sfârșit de an…
SUBSTITUIRI, cu doamna Dana NEACȘU, un serial excepțional, într-o confesiune tulburătoare…
SOVIANYSME, cu Octavian SOVIANY…
Un mare regizor, Constantin VAENI și rubrica sa ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI…
Desigur, o bogată PICĂTURĂ CHINEZEASCĂ…
MELANCOLII, cu doamna Constanța POPESCU…
JUNIORI DE CARABELLA, despre draga de școală, cu Marius Alexandru DINCĂ…
CORESPONDENȚE SUBIECTIVE, cu domnișoara Erica OPREA…
POMPIJIPISME și interferențe metaforice…
LONDRA LA PAS, cu Cristian Gabriel GROMAN și dorul lui de casă…
Scriitorul târgoviștean Ioan VIȘTEA, cu RAFTUL CU PROZĂ SCURTĂ…
Marele actor Puiu JIPA și rubrica sa AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI și Teodor Constantin BÂRSAN…
Domnul profesor Petre STOICA și STRATEGII DE DISTANȚARE…
JUNIORI DE CARABELLA, cu domnișoara Daria STEMATE…
Domnișoara Ioana PIOARU și rubrica ei LECȚIA DE ZBOR…
Doamna profesoară Alexandra VLADOVICI BÂRSAN și REFLECȚII PEDAGOGICE…
REFLECȚII MINORE, cu domnul profesor Alexandru IACOB…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE, cu doamna profesoară Mihaela MARIN…
Domnișoara Alexandra MOCANU și rubrica ei STUDENȚEȘTI…
Doamna Dana NEACȘU, doctor în filosofie, cu AMERICA LA NOI ACASĂ, direct din New York…
CULTURA ONLINE, rubrica domnului profesor Daniel TACHE, doctor în filologie…
TERAPII ÎNGÂNDURATE, cu scriitorul Ioan VIȘTEA…
CULTURA URBANĂ, cu domnul doctor în filosofie Pompiliu ALEXANDRU…
CULTURĂ ȘI ISTORIE, cu doctorul în istorie Radu STATE…
Doamna Mariana OPREA STATE și rubrica ei, ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI…
JUNIOR DE WORCESTER, cu Bogdan VLĂDUCĂ…
Facebook
WhatsApp
TikTok
