Tot respectul meu pentru memoria acestui uriaș actor al teatrului și al filmului românesc, un mare, mare talent, un profesionist desăvârșit și unul dintre „frumoșii nebuni ai..” – ai generației lui și nu numai – ca să parafrazez cu sfială cuvintele care dau și titlul unei cărți a marelui prozator român, Fănuș Neagu. Când l-am cunoscut, eu nu eram decât unul dintre puzderia de candidați inconștienti la Școala viselor, la I.A.T.C.- I.L. Caragiale, din București – în timp ce domnul Dinică, viitorul mare actor Gheorghe Dinică, era în ultimul an la actorie și juca la Studioul de teatru „Casandra”, al tinerilor absolvenți de Institut, într-un spectacol minunat cu piesa „Centrul înaintaș a murit în zori” de Augustin Cuzzani, în care interpreta în mod strălucit rolul unui… magnat al finanțelor – Lupus… După ani de zile, am fost mai mult decât onorat de acceptul Domniei Sale de a juca unul dintre rolurile principale în filmul meu de debut, „Zidul”, film pe care l-am realizat în 1974 -75, avându-l ca operator – șef de imagine pe excepționalul Iosif DEMIAN. A fost momentul care a marcat începutul unei prietenii căreia eu i-am fost subjugat timp de peste 30 de ani, timp în care n-am lipsit de la niciun spectacol și de la nicio premieră cinematografică în care Gheorghe Dinică a fost aproape întotdeauna, cu o strălucire fascinantă, unul dintre „capetele de afiș”… Mi-a permis, încă de la primele lui filmări la „Zidul” – cu simplitatea și cu umorul său binecunoscut, să-i spun Gigi ( îl înebunisem, probabil, cu… „domnule Dinică”…), iar el m-a apelat timp de ani de zile, fie cu „auzi, dom` Costache”, sau cu „măi, Machedoane, uite ce-ți propun…” Nu l-am văzut niciodată obosit, niciodată supărat, nu și-a desconsiderat niciodată vreun coleg – partener sau nu, de distribuție ori vreun colaborator din echipa vreunui film în care juca, oricât de puțin însemnat, ori de pasager era acesta. Un mare boier și un mare și autentic boem, un boem de cristal al vieții artistice românești, a fost Gheorghe Dinică, timp de jumătate de veac de teatru și de film românesc… adevărat. Și un prieten de neînlocuit !
CONSTANTIN VAENI este un mare regizor al cinematografiei naționale, un poet al secvențelor și un maestru al dialogului interior, așa cum s-a scris, un drumeț în calea lupilor de ieri și de azi…
Citește și
NERO, BRAC GERMAN, episodul zece din ROMNUL FOILETON al scriitorului Ionuț CRISTACHE…
STRATEGII DE DISTANȚARE, cu domnul profesor Petre STOICA…
JUNIORI DE CARABELLA, cu liceanul Alexandru Mihai DINCĂ…
NOSTALGII, cu domnișoara Alina IVAȘCU, viitor medic…
CULTURA GLOBALĂ, cu specialistul nostru în politică mondială, Radu GEORGESCU…
PLIMBĂRI BUCUREȘTENE, cu domnișoara Cătălina CRISTACHE…
REVENIRI, în interviul săptămânii cu domnul profesor IOAN N. RADU, campion mondial…
Doctorul în istorie Radu STATE și rubrica sa CULTURĂ ȘI ISTORIE…
MELANCOLII, cu doamna Constanța POPESCU…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI, cu Teodor Constantin BÂRSAN…
AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ, rubrica unui mare actor, Puiu JIPA…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE, cu doamna profesoară Mihaela MARIN…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI, cu doamna Mariana OPREA STATE…
REFLECȚII PEDAGOGICE și doamna profesoară Alexandra VLADOVICI BÂRSAN…
Facebook
WhatsApp
TikTok
