ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI – Constantin VAENI: ȘUȘANELELE CINEMATOGRAFICE ( sau încurajarea bișniței cinematografice )

De ce trebuie să finanțeze  CNC tot felul de șușanele cinematografice, care la ora aceasta în România sunt mai multe decât filmele  care apar într-un an? Întreb de mai bine de 10 ani, de când eram in CNC, vicepreședintele acestuia… „Finanțarea” acestor paranghelii cinematografice nu este nelegală, dimpotriva, e prevăzută în legislația care reglementează… chestia aia, căreia i se mai zice încă… „cinematografie”! Dar de ce nimeni nu elimină această bătaie de joc, pe banii gestionați prin efectul unei legi de organizare și funcționare, de către o instituție a statului cu aspecte culturale în pachetul ei de… „atribuțiuni”? Cât despre banii colectați la Fondul cinematografic, aceștia nu sunt deloc bani „privați”, cum susțin unii „confrați” – c-așa le convine să zică.  Acești bani sunt doar apparent „privați”… Ei provin din „surse private”, pentru că așa spune Legea, dar acești bani NU SUNT „DONAȚI” de „surse private”… NU MAI ABURIȚI LUMEA, TOVARĂȘI! Odată ajunși în Fondul Cinematografic acești bani dobândesc un character  PUBLIC, pentru că utilizarea lor este guvernată – cel puțin teoretic – de lege și de către tot felul de reglementări, cele mai multe aprobate de Guvern, prin Ministerul Culturii, în a cărui subordonare  sau coordonare ( nu mai știu ) își desfășoară activitatea CNC-ul.  Că doar până deunăzi, veneau bani la Fondul Cinematografic și de la… LOTERIA ROMÂNĂ.  Aia tot „privată” era? Păi încă nici azi n-au „reușit” s-o facă din nou „fată mare  și nevoiașă” și s-o dea – bineințeles pe dai`bogi – te-miri cărui „investitor strategic” venit din cele patru vânturi pe-un cal alb… Puzderia de „festivaluri cinematografice” de tot felul – de te ia capul! – sunt, cum spuneam, în cea mai mare parte a lor niște „paranghelii” private, organizate de „firme”, „firme”, „firme”… private… De ce se dau bani din Fondul Cinematografic pentru așa ceva? Sunt astea cumva „activități cultural – cinematografice”? Răspândesc ele în lume (clișeul ăla răsuflat numit pompos) „ imaginea României”? Educă  cumva gustul publicului pentru cea de-a 7-a artă             ( românească)? În schimb toate aceste „șușanele” cinematografice care papă la bani, ca de la Banu` Ghica, s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie… Cu excepția numărului „organizatorilor”, a participanților propriu-ziși, cu prietenii și gagicile lor cu tot  și a „criticăreselor” de film – care nu ratează  nicio „șușanea” d-astea – unde-i una, hop și ele, ca muștele la…,- să încerce cineva să afle numărul de spectatori care se bat pe un bilet în plus la tâmpeniile astea, organizate pe bani destui de mulți, din care o parte zdravănă sunt acordați de CNC,  din Fondul Cinematografică. Că doar același public, de vreo 7o – 8o, hai 100 de oameni, din prima seară a unui asemenea „festival”, vine pe tot parcursul lui, până la „gala premiilor”! Ăștia dau și „premii”, fiți fără grijă, majoritatea premii în bani,  tot cu „contribuție” la greu, de la același CNC. Juriile, nu mai spun, sunt plătite. Normal! Cazările, păpica, șprițanele, la fel!  Chiar nu vi se pare că e vorba de-o risipă de bani și de-o imoralitate strigătoare la cer, domnilor din Ministerul ( zis al ) Culturii, domnilor din Guvern – că-i și Ministerul Finanțelor în Guvern –  și domnilor din Parlamentul României – măcar cei din Comisiile de Cultură, Artă și Mass-media?  Cât despre „„sprijinul” financiar acordat de către același CNC  pentru „participarea” unor filme – a căror producție oricum a sprijinit-o, cu alți bani și încă destul de mulți – la Festivaluri internaționale, unde prin aceste filme, autorii lor și producătorii lor se reprezintă pe ei înșisi – nu România, nu cinematografia română, care nici nu există azi, ca atare… Doar pentru că aceștia au cetățenie română, nu înseamnă deloc că ei „reprezintă” România.  Azi nu există niciun „for” cultural – cinematografic oficial, al statului român, investit să selecționeze unele filme sau altele și să le trimită, pe bani publici, să „reprezinte cinematografia română” – care, repet, nu mai există ca atare – la un festival internatțional sau altul de pe planeta pământ.  Cei care își trimit un film sau altul la un festival  sau altul,  sunt nisște privați, niște „producători” de filme – s.r.l. și  nu „cinematografia româna”! Poate ia cineva dintre Instituțiile Statului la analizat aceste forme de „a da de-a zvârlita pe fereastra”, de ani și ani de zile, cu căciulile de bani… Publici, domnilor, publici! N-o mai dați la-ntors, că tot degeaba …

CONSTANTIN VAENI  este un mare regizor al cinematografiei naționale, un poet al secvențelor și un maestru al monologului interior, așa cu s-a scris, un drumeț în calea lupilor de ieri și de azi…

Citeşte şi

Episodul șase din NERO, BRAC  GERMAN, romanul foileton al scriitorului Ionuț  CRISTACHE…

PICĂTURA  CHINEZEASCĂ…

EVENIMENTE  ÎN  AȘTEPTARE, cartea de poeme a marelui actor Puiu JIPA…

REVENIRI, un interviu excepțional cu târgovișteanul Ștefan POPESCU…

INTERFERENȚE, adică pompijipisme…

CULTURĂ  ȘI  ISTORIE, cu Radu STATE, doctor în istorie…

ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI, cu doamna Mariana OPREA STATE…

CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI, cu Teodor Constantin  BÂRSAN…

MELANCOLII, cu doamna Constanța POPESCU…

CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE, cu doamna profesoară Mihaela  MARIN…

Puiu JIPA și AȘAO LIPSĂ DE INCULTURĂ, rubrică de fiecare sâmbătă…

Pompiliu ALEXANDRU, doctor în filosofie și CULTURA URBANĂ…

Daniel TACHE, doctor în filologie și CULTURA ONLINE…

JUNIOR DE WORCESTER, cu Bogdan Mihai VLĂDUCĂ, din Anglia mohorâtă…