Foaia unsuroasă pe care o transcriu mai jos am găsit-o în cutia mea poștală. Am descoperit în ea unitatea de măsură pentru imbecili… Merită să vă uitați, ca o părere, peste frazele puturoase ale manifestului patriotic semnat un cetățean etc. ( I.C. )
A fost odată o Țară, bătrână și tânără, bogată dar sărmană, dăruită de Dumnezeu și bătută de Dumnezeu, jinduită de mulți, dar fără noroc în dragoste și căsnicii. Acum vreo cincizeci de ani o luase cu forța un bărbat mai tânăr, harrnic de felul lui, dar rău și tiran și, îmbătrânind tot mai nebun. Și o bătea și o asuprea și o ținea tot flămândă, în frig și în întuneric.
Și atunci, feciorii Țării, într-o bună zi, l-au alungat pe tiran, apoi l-au prins și l-au pus la zid. Rămasă Țara sat fără câini, pe trupul ei au început să se încaiere toți hoții și răii din țară și din lume și în vreo douăzeci de ani au adus-o în sapă de lemn.
Și acum vreo zece ani i-a fost ales un nou bărbat bătrân și chel și chior, rău și viclean și a început și el să o bată și să o înșele. Dar atunci s-au ridicat doi-trei feciori, tineri și puternici și feți-frumoși, în care Țara și-a pus nădejdea. Și, luând ei în mâini paloșul și buzduganul Dreptății Până La Capăt, s-au făcut frați de cruce și s-au jurat și i-au spus tatălui vitreg: până aici ți-a fost, cetățene, mă-nțelegi? Nu-ți mai permitem să-ți bați tu joc de Mama!
Numai că, în scurtă vreme, cei doi-trei frați au prins să se uite chiorâș unul la altul și s-au dus la crâșmă și au băut Putere și s-au îmbătat și au început să calce în străchini și să-și scoată ochii și să se bată între ei ca chiorii… Iar Țara, Muma, a rămas tot cu lacrimi pe obraji, iar Chiorul a rămas tot Împărat în Țara Orbilor, frecându-și mâinile de bucurie: întărâtă-i drace, că și mie-mi place!
Iar Poeții Țării au rămas, de o sută-două sute de ani, tot cu adevărurile lor eterne: „Voi care țării plătiți cu ură/ Când ea vă cheamă dragii ei fii”, încât „fonfii și flecarii (…) sunt stăpânii ăstei nații”. Iar „Dacă e scris din vecie/ Patria să cază fără vină/Aceeași soarte și-a noastră să fie”…
Pentru conformitate,
Un cetățean naiv, apropitar și alegător…
Citește și:
ROMAN FOILETON – Ionuț CRISTACHE: Calendarul cu patimi ( ediția a doua ), episodul unu…
AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ – Puiu JIPA: La aniversară…
LECȚIA DE ZBOR – Ioana PIOARU: Grevă…
AMERICA LA NOI ACASĂ – Dana NEACȘU: Ședință de senat…
CULTURA URBANĂ – Pompiliu ALEXANDRU: Despre belicoșenie…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE – Mihaela MARIN: Despre țoape și țopism sau literatură și realitate…
REFLECȚII MINORE – Alexandru IACOB: Iarna în port…
SOVIANYSME – Octavian SOVIANY: Am fost un copil reușit? ( 3) …
CONEXIUNI – Ștefan POPESCU: Fragmentarium…
COSMOSUL DIN NOI – Ioan N. RADU: Oamenii de ieri ai Târgoviștei…
STRATEGII DE DISTANȚARE – Petre STOICA: Despre ploaie…
CULTURĂ ȘI ISTORIE – Radu STATE: Despre gazete și gazetari, la ceas aniversar…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI – Constantin VAENI: Fragmente…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI – Teodor Constantin BÂRSAN: Hârtia nu roșește…
REFLECȚII PEDAGOGICE – Alexandra VLADOVICI BÂRSAN: A fost odată ca niciodată…
TERAPII ÎNGÂNDURATE – Ioan VIȘTEA: Varză de Bruxelles…
CULTURA ONLINE – Daniel TACHE: Scrisori către tine. Despre cunoașterea prin creație…
CUȚITUL CU Teiș – Gabriel ENACHE: Unu…
DEPOZIT ELECTRONIC – Ovidiu IVANCU: Simulare BAC.Scrisoare deschisă…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI – Mariana OPREA STATE: Respirări…
LA BORTA RECE – Radu PĂRPĂUȚĂ: Povestiri de la Bolta Rece…
SUBSTITURI, confesiuni americane, episodul 6 – Dana NEACȘU…
JI-PISME DE SÂMBĂTĂ – Puiu JIPA: Zece altfel de poeme…
MELANCOLII – Constanța POPESCU: Două poeme…
RAFTUL CU POEME – Ioan VIȘTEA: Gluga de coceni…
STUDENȚEȘTI – Alexandra MOCANU: Studențești și nu prea. Despre cum se trăiește în Capitală…
JUNIORI DE CARABELLA – Marius Alexandru DINCĂ: Un fel de n-ar mai fi…
JUNIORI DE CARABELLA – Daria STEMATE: Cel geniu și cel artist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
