CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE – Mihaela MARIN: FETE BUNE ŞI FETE RELE

O amică la care ţin mult a trecut astăzi pe la mine şi mi-a povestit, între altele, că a avut niţică distracţie acasă, adică s-a ciondănit cu bărbatul luat legal şi “cu cununie” (iată alta dintre cacofoniile mele preferate), care i-a reproşat că tot spălând, călcând, curăţind, mergând la serviciu etc. a uitat să mai fie amuzantă. Ce să zic? Ştiu multe cupluri care au purtat discuţia de mai sus sau variaţiuni pe tema dată, ba chiar mi s-a întâmplat să bănuiesc că şi soţul personal crede aşa, deşi n-o spune, că el e mai reţinut la discuţii în contradictoriu. Aşa se face că m-am gândit toată ziulica la chestia asta, motiv pentru care nici articolul nu l-am scris la timp, dar cel puţin am găsit un subiect interesant deopotrivă – cred eu – pentru femei şi bărbaţi.

Ce greşeli fac femeile mişto pe care le cunosc, de reuşesc să fie, la un moment dat, atât de nefericite şi să repete spalmodic cuvintele alea tâmpite (dar adevărate) despre fetele bune care ajung în rai şi cele rele, care ajung unde vor? În primul rând, nu se plâng; nici când le doare ceva, nici când sunt obosite, stresate, depăşite de o situaţie, sătule de alta, neglijate, lipsite de timp pentru ele însele, deprimate. Or, dacă nu te plângi înseamnă că totul e în ordine, că nu te doare nici la bască şi că alergatul cât e ziua de lungă pe ruta serviciu-casă cu haltă prin piaţă şi cinşpe magazine e un fel de şedinţă de întreţinere corporală ce combină marşul cu halterele, căci sacoşele alea trebuie şi ele cărate de cineva, iar mişcarea trebuie făcută mai cu talent, fiindcă ziua nu are decât 24 de ore, din păcate. Acasă se schimbă puţin traseul marşului, el incluzând acum bucătăria unde fierb oalele, baia care e musai a fi curăţită, dormitorul unde se vede, în colţ, o pânză de păianjen, sufrageria unde s-a aşternut praful pe mobilă şi balconul în care florile din ghivece urlă de sete, iar coşul cu rufe de călcat ameninţă cu greva. Dacă mai eşti şi profesoară, adaugă eseuri, teste, fişe de lucru, eventual ceva meditaţii, aşa, pentru divertisment şi antrenarea creierului, căci pe-a trupului ai realizat-o în orele anterioare.

Apoi se coboară, cum altfel decât romantic, noaptea; fetele bune sunt frânte de oboseală şi paradisul se numeşte pentru ele “pat”. Se face rapid un duş, în speranţa că zoaiele de pe suflet vor cădea laolaltă cu cele ale trupului transpirat, a cărui piele şi-a cam pierdut elasticitatea, dovadă coatele, genunchii şi coada ochiului, aceasta din urmă alarmant atacată de un cârd de gâşte, care tropăie pe-acolo cu labele lor. Puţină cremă se impune, dar cine mai are chef de-aşa ceva? Pijamaua de flotir cam lăbărţată e prietena fetelor bune, le conferă o stare de siguranţă, ca şi papucii uşor deformaţi, dar comozi. O pieliţă de la unghie s-a desprins dureros, dar o rupi repede cu dinţii, felicitându-te că nu ai când să-ţi dai cu ojă, că asta mai trebuia, să se cojească aia şi să pierzi timp cu acetona. Şedinţa de frumuseţe nocturnă se încheie cu periajul dinţilor, evitând cu diplomaţie să te priveşti în oglindă, nu de alta, dar parcă ai vrea să dormi, nu să te jeleşti. Când ajung în paradisul-pat, doamnele despre care vorbim găsesc una din două: ori un soţ care doarme dus, extenuat de serviciu + meci + mesaje private cu prieteni şi prietene + un film pe care l-a mai văzut, ori unul foarte vioi, care se simte macho şi are chef de giumbuşlucuri conjugale. Rău aşa, rău aşa, dar găsesc ele o soluţie, sunt chiar încântate de cum au gestionat situaţia, asta până când un partener trist le reproşează într-o zi că îl neglijează, că existenţa lor comună este de la un timp simplă rutină şi că ele nu mai sunt nici amuzante, nici pasionale ca la începutul casniciei lor.

Situaţia de mai sus nu e uşor de îndreptat când ai treabă multă şi timp puţin… Încearcă şi ele să cârpească puţin plăpumioara conjugală, renunţă pentru o vreme la pijamaua cumsecade, dar dizgraţioasă, adoptând o cămaşă de noapte snoabă şi zgârietoare pe la gât, descoperă chiar şi-un flacon de ojă cam întărită – bună şi-asta! – şi găsesc energia de a-şi da cu cremuţă pe organism, spunându-şi că vor face mai multe eforturi în concediul ce va să vină (nu se-ntâmplă asta decât în rare cazuri). Deşi au de pus gogoşari în oţet şi de făcut zacuscă, îşi aşteaptă totuşi soţiorii fără şorţ şi miros apetisant de găteală, ba chiar îşi trec repede  peria prin păr şi glossu’ pe buze, după ce au aplicat un puf de parfum în dosul urechii. Sunt vesele ca nişte cinteze şi pitulici, spun două bancuri notate de dimineaţă pe-un carneţel, că n-au memoria formată pentru de-astea, se aşază la masă cu cel drag, deşi nu le este foame deloc. Brusc, au o revelaţie: omul lor e cam apatic, nu observă oja (deşi e dată niţel şi pe degete), glossul ori nu se vede, ori s-a şters, absenţa şorţului de bucătărie lasă la vedere un colăcel de grăsime pe care ţi l-a lipit acolo o zână cam nasoală, parfumul şi-a pierdut mirosul iniţial, poate pentru că e de vreo cinci ani, iar la bancuri soţul abia a schiţat un zâmbet. Şi cumsecadele fete se simt caraghioase şi se întorc la şorţ, pijama, gătit etc.; măcar să facă nişte chestii la care se pricep, căci – deşi au tot exersat – privitul languros recomandat pe net pentru înţepenirea  întru admiraţie a iubitului nu le iese, părând mai degrabă că le-a intrat ceva în ochi.

Eee, cu fetele rele altfel stă situaţia… Ele realmente reuşesc să fie amuzante, spun tot felul de chestii “inteligente” scoase din lectura lor predilectă, aceea a blogurilor, comunică mult şi uşor, râd cristalin, fiindcă why not, sunt dezinvolte şi mlădioase, calităţi obţinute la sală – nu cea de curs, ci ailaltă, de forţă, de-aia nu mai au ele pulovere pe gât, că nu e nimic de halit în frigider, în afară de ceva shake-uri proteice şi nişte iaurt cu 0% grăsime, la care se adaugă un kil de cartofi din cămară, utili în momente de criză. Ce rost ar avea să care sacoşe, să pună murături şi să facă zacuscă, din moment ce sunt la eternă cură – nu, nu de slăbire, n-au ele nevoie de aşa ceva, ci de trai sănătos, de mâncat bio, de purificare, detoxifiere şi devenire zen. Pentru că ştiu foarte bine să-şi gestioneze timpul (în cazul lor acesta pare a se dilata ca în literatura fantastică), fetele în discuţie au dileme aproape metafizice, la care gândesc, nu se încurcă: să intre pe Fb. sau să citească ultima postare de pe blogul unei amice, să facă o plimbare sau ceva jogging, să caute poze interesante pe net sau, mai bine, nişte videoclipuri mişto, excitante, stimulatoare ale inteligenţei şi nu numai ale acesteia. Sensibile şi receptive, ele sunt în eternă căutare a sinelui şi reuşesc deplina contopire cu universul; evident, le place să le spună celorlalţi ce trăiri experimentează şi ce mândre sunt că nimeni nu poate recita cu referire la ele din Topârceanu (vezi, de exemplu, “Are-o mutră anodină / De frizer cu mandolină, / Nas de parafină fină / Şi la gură vaselină / Trup înalt şi crupă plină”).

La întâlnirile cu prietenii – mulţi, diferiţi, nonconformişti ca şi ele însele – fetele-răuţele sunt sufletul petrecerii, atrag atenţia prin gesturi şi mlădieri, gafele sau confuziile făcute sunt catalogate drept simpatice de către bărbaţii fetelor bune, care se uită uneori siderate la ce pot scoate pe gură celelalte. Retrase în intimitate, alea bunele ar avea chef de-o bârfă mică, dar soţii le taie scurt (sau bob) macaroana, spunându-le că de mult nu s-au mai simţit atât de bine ca la acea întâlnire şi că filozofia e, firesc, apanajul filozofilor. O prezenţă tonică, nu contează dacă estetică au ba (frumuseţea stă în ochiul privitorului), un dans graţios, figura uşor mirată şi bosumflată a celui care n-a priceput ce-a spus celălalt, jocul unor tristeţi simulate şi principiile laxe – iată definiţia feminităţii! Pot face fetele bune bulion până le iese pe nas (la propriu), admiraţia sau chiar dragostea nu mai trec prin stomac de când avem fast-food-uri şi firme de catering, spălatul veştmintelor e desuet de când hainele ies impecabile de la curăţătoriile chimice, iar aspectele ce ţin de menaj sunt futile de când sute de fete bune rămase şomere pot asigura confortul din locuinţele celorlalte. Cum, se ştie, munca e pentru maşini, ele au alte priorităţi: trăitul la intensitate maximă, hedonismul, aventura aducătoare de adrenalină, afirmarea personalităţii lor puternice, ironizarea cu zâmbetul pe buze al gospodinelor gri ca o zi de toamnă. Consecinţele unei asemenea priviri superioare asupra existenţei vor fi, desigur, o manichiură mereu îngrijită, un gloss care nu se şterge, un parfum care nu se învecheşte şi o piele hidratată. Poţi dori mai mult de la viaţă?

Uite-aşa se face că fetele bune ajung în rai, e drept că – uneori – înainte de vreme, iar cele rele ajung unde vor, de regulă pe lângă văduvii primelor numite. Toată lumea a ieşit în câştig, chiar şi “bunele”, care au de-acum suficient timp să se odihnească; o viaţă cu accente flower-power se deschide foştilor soţi plictisiţi, care se îngrijoraseră la un moment dat că vor fi nevoiţi să-şi pună ştreangul de plictiseală. În ce mă priveşte, sunt tare mulţumită: departe de a fi o fată rea, n-am purtat niciodată pijama şi n-am făcut niciodată bulion sau zacuscă. În schimb, m-am trezit uneori recitând cu tristeţe nejucată: ”Cu mâini învineţite de umblet lung prin ger / Voi reintra în mine când va veni declinul…”

MIHAELA  MARIN  este profesoară la  Colegiul Național  CONSTANTIN  CARABELLA, din Târgoviște, o moralistă rafinată și observatoare acidă a realităților cotidiene…

 

Citeşte şi

NERO, BRAC  GERMAN, romanul foileton ajuns la episodul al doilea…

Domnul Constantin  VAENI și rubrica sa  ÎN CALEA LUPILOR  DE IERI ȘI DE AZI…

PICĂTURA  CHINEZEASCĂ…

ECOURI  LA  CULTURA  DE  SÂMBĂTĂ…

Radu  STATE  și rubrica sa CULTURĂ  ȘI  ISTORIE…

MELANCOLII, cu doamna Constanța  POPESCU…

Daniel TACHE și CULTURA ONLINE…

CULTURA  LA  MARGINEA  ȘOSELEI și prietenul nostru Teodor Constantin BÂRSAN…

AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ, rubrica marelui actor Puiu JIPA…

CULTURA  URBANĂ și doctorul în filosofie Pompiliu ALEXANDRU…

Cătălina  CRISTACHE și PLIMBĂRI  BUCUREȘTENE…

REFLECȚII  PEDAGOGICE, cu Alexandra VLADOVICI BÂRSAN…

LONDRA  LA  PAS, cu Cristian Gabriel GROMAN…

Mariana STATE-OPREA și ARTIFICII DE LÂNGĂ  SERELE CU FLORI…