Deşi aş prefera să-i dau dreptate lui Paul Valéry, cel care afirma (desigur, nu fără a se amuza pe marginea paradoxului implicat de o asemenea „definiţie”) că istoria este ştiinţa a ceea ce nu se întâmplă de două ori, istoria României ne furnizează suficiente recurenţe pentru a ne determina să ne întrebăm dacă nu cumva aveau dreptate cei care, din Antichitate până spre Epoca Luminilor, tributari teoriei ciclurilor, s-au încăpăţânat să creadă că istoria se repetă şi, ca atare, că direcţia în care aceasta se îndreaptă poate fi prevăzută.
Din anumite puncte de vedere, istoria postdecembristă a României pare a se rezuma la a fi imaginea în oglindă (deci răsturnată)a perioadei care a urmat Unirii Moldovei cu Ţara Românescă. Voi semnala doar câteva coincidenţe:nouăsprezece ani au trecut de la Unire pâna la recunoaşterea Independenţei României de către Imperiul Otoman (martie 1878) şi tot nouăsprezece din decembrie 1989 până la intrarea României în Uniunea Europeană; Unirea şi Războiul de Independenţă s-au desfăşurat sub semnul ideologiei naţionale, evenimentele din decembrie 1989 şi integrarea în UE au avut loc sub semnul (aparent) opus al europenismului transnaţional; expresie a voinţei covârşitoare a românilor, Unireas-a produs pe cale paşnică, în timp ce despărţirea de regimul comunist, 130 de ani mai târziu, nu a fost posibilă fără vărsare de sânge; tot astfel, cuceririi Independenţei, prin participarea României la sângerosul Război Ruso-Turc (1877-1878),îi va corespunde, 130 de ani mai târziu, intrarea în Uniunea Europeană, dorită de către majoritatea românilor şi transformată în realitate prin susţinute eforturi diplomatice.
Continuând analogia, anul din secolul al XIX-lea care i-ar corespunde lui 2013 ar fi 1883, an în care România adera, în mare secret, la Tripla Alianţă. Preţul pe care România l-a plătit în schimbul garanţiilor de securitate în faţa eventualelor agresiuni din partea Rusieinu a fost unul tocmai de neglijat: sprijinul Germaniei venea la pachet cu interzicerea oricărui amestec al României în Transilvania, unde Austro-Ungaria îşi pusese în aplicare politica de deznaţionalizare. Şi acum, imaginea răsturnată: zilele trecute, făcând trimitere la Acordul de Asociere cu UE pe care Moldova ar urma să-l semneze la Vilnius, în noiembrie, vicepremierul rus Dmitri Rogozin scria pe Twitter că Traian Băsescua gândit realizarea uniriiMoldovei cu România în două etape: întâi, integrareaRepublicii Moldova în Uniunea Europeană, apoi anexarea fostei republici sovietice de către România. Personal, cred că lucrurile se vor desfăşura cu totul altfel, dar coincidenţa rămâne.
Tot 1883 este însă şi anul în care Eminescu publica Luceafărul. Interesul de care poemul eminescian s-a bucurat timp de peste un secol din partea publicului larg s-a datorat, înainte de toate, cred eu, faptului că Eminescu reuşeşteaici să valideze estetic ipostazageniului neînţeles. Faptul că românii s-au identificat, într-o mai mare sau mai mică măsură, cu personajul eminescian, vorbeşte nu doardespre talentul poetului romantic, ci şi despre psihologia unui popor care, acţionând doar extrem de rar în mod unitar, pare alcătuit din indivizi care dobândesc, mai devreme sau mai târziu, conştiinţa deplinei inutilităţii a oricărui efort de ameliorare a lumii şi care sfârşesc în fatalism şi neimplicare, refugiindu-se într-o dispreţuitoare contemplare a deşertăciunii omeneşti.
Că astăzi figura geniului neînţeles a devenit desuetă ţine de domeniul evidenţei. Sintagma, care nu mai este folosită nici măcar în registru ironic, nu ne mai spune nimic. Apariţia unei opere în care să fie surprinse noile dominante ale sufletului românescpare a se impune de la sine.
Întrebarea căreia eu nu i-am găsit (încă) un răspuns este: mai putem vorbi astăzi despre un suflet românesc?
DANIEL TACHE este doctor în filologie, profesor la Colegiul Național CONSTANTIN CARABELLA, critic și istoric literar, eseist…
Citeşte şi
Episodul șase din NERO, BRAC GERMAN, romanul foileton al scriitorului Ionuț CRISTACHE…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI, cu marele regizor Constantin VAENI…
EVENIMENTE ÎN AȘTEPTARE, cartea de poeme a marelui actor Puiu JIPA…
REVENIRI, un interviu excepțional cu târgovișteanul Ștefan POPESCU…
INTERFERENȚE, adică pompijipisme…
CULTURĂ ȘI ISTORIE, cu Radu STATE, doctor în istorie…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI, cu doamna Mariana OPREA STATE…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI, cu Teodor Constantin BÂRSAN…
MELANCOLII, cu doamna Constanța POPESCU…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE, cu doamna profesoară Mihaela MARIN…
Puiu JIPA și AȘAO LIPSĂ DE INCULTURĂ, rubrică de fiecare sâmbătă…
Pompiliu ALEXANDRU, doctor în filosofie și CULTURA URBANĂ…
JUNIOR DE WORCESTER, cu Bogdan Mihai VLĂDUCĂ, din Anglia mohorâtă…
Facebook
WhatsApp
TikTok
