Se împlineşte un an de la înfiinţarea suplimentului nostru cultural astăzi, pe 8 Martie. Cu această ocazie aş vrea să scriu despre ultimele incidente internaţionale şi despre mass-media și rolul ei.
În ultimul timp am văzut cu toţii incidentele diplomatice şi politice care au avut loc. Au fost discutate la televizor de diferiţi jurnalişti, politologi şi analişti politici. Foarte multe opinii diferite, pro sau contra… Sunt sigur că mulţi au citit presa, dorind să ştie cât mai multe detalii despre incidentul ruso-ucrainean foarte mediatizat. Nu vreau să îmi exprim o părere, întrucât nu cunosc nici 1% dintre cauzele acestui conflict, iar speculaţiile nu le iau niciodată în serios. Nu cunosc adevărul, nu ştiu cine are dreptate şi cine nu, poate ambele părţi, poate nimeni. Am observat însă că multora le e greu să se abţină de la a comenta, le e greu a-şi păstra o poziţie neutră, fie că sunt oameni de rând sau mari politicieni, jurnalişti, oameni de cultură, artişti. Mulţi se simt obligaţi să adopte o anumită poziţie, o anumita atitudine pro sau contra. Ceea ce m-a intrigat în acest conflict este limbajul folosit de ruşi şi pro-ruşi referitor la protestatarii Ucrainei: „fascişti”. De un lucru sunt sigur, cei care protestează pentru libertatea de a se conduce fără nici o influenţă externă, cei care respectă şi pentru care tradiţiile şi valorile naţionale sunt sfinte nu pot fi fascişti. Nu îşi doresc nici stat totalitar, nici epurarea celor inadaptaţi social . Aşa cum am mai explicat şi în alte articole, limbajul are o importanţă enormă. Aplicându-i o etichetă unui individ îl scoţi în afara normelor socio-culturale şi a valorilor umane. Un asemenea procedeu am observat, se folosește în Statele Unite, acolo unde cei care îl contestă pe Preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, ca fiind incompetent sau care ii aduc cea mai mică critică, sunt numiţi rasişti. Am observat acest lucru la mulţi speakeri, actori, formatori de opinie, realizatori de emisiuni şi talk-show-uri. S-a lansat acuzaţia de rasist, fascist, nazist fie că e fondată sau nu. Logica, raţionamentul şi argumentaţia logică au fost scoase din ecuaţie şi conversaţia ia sfârşit, pentru că nimeni nu vrea să fie numit rasist, fascist sau nazist. Limbajul e folosit pentru a îi transforma pe oponenții unui regim sau oponenţii unui partid politic, în oponenţi ai întregului popor, ai statului, ai naţiunii. În timpul tiraniei lui Robesspierre, cuvântul care conforma, uniformiza era „citoyen” (cetăţene), iar opozanţi erau numiţi, evident, „duşmani ai poporului”, iar 200 de ani mai târziu ştim care era terminologia în perioada comunistă. Aşadar, protestatarii au fost numiti fascişti, ruşii sunt numiţi imperialişti şi fiecare este într-o tabăra. Nimeni nu se întreabă cum ar putea fi rezolvat acest conflict, astfel încât să fie un „win-win situation”. Unii sunt pro-ruşi, iar alţii pro-NATO, şi desigur toţi uită că nu interesul oamenilor de rând îl au în vedere marile puteri şi nu l-au avut vreodată. Am auzit multe păreri despre Crimeea, că e a ruşilor, că e a ucrainienilor. Adevărul însă este mult mai complicat. Am observat însă că nu există un dialog adevărat, că prima soluţie este să se recurgă la ameninţări şi ultimatumuri. Aceeaşi atiudine este reluată în presă, pentru că presa face o adevărată industrie din orice tragedie. Nu contest că asta nu ar fi o tragedie, observ însă că şocul apare atunci când tragedia e aproape de noi, când protestatarul ciuruit de gloanţe e la doi metri în faţa porţii noastre. Poate pentru că fiind aproape de noi, sunt anumite interese în joc? Dezamăgit sunt de mult de mass- media românească, ea refuză să ne informeze cu ştiri din alte ţări, de parcă am fi o națiune izolată, însă ştie bine sa „prindă” o astfel de tragedie şi să o monetizeze la maxim. S-ar putea însă că acest lucru să nu fie o particularitarte a mass-mediei româneşti. Cui nu îi plac tragediile, cărui tabloid politic nu-i plac stirile şocante de senzaţie? Adevărul este ca tragedii de genul celor din Ucraina se întâmplă zilnic în zone din Africa. Cât de des auzim oare de africanii creştini masacraţi de musulmani în Sudan, Kenya, Nigeria, Zair, Republica Centrală Africană, de crime oribile, violuri în masă, torture, asta că să nu mai menţionez tragediile din Orientul Mijlociu? De ce 1000 de oameni omorâţi în Gaza, Darfur, Sudan, Egipt, Siria, sunt o simplă ştire de care auzi azi, la buletinul de ştiri, iar mâine nu o vei mai auzi nicăieri? În comparație cu ceea ce li se întâmplă în Africa şi în Orientul Mijlociu minorităţilor religioase şi etnice, incidentul din Ucraina pare o plimbare prin parc. De ce unele ştiri ajung headline, iar altele nu? De ce suntem atât de afectaţi de crimele din Ucraina, iar moartea celor 1000 de creştini din Siria sau Kenya ne lasă rece? Nu este în firea omului să fie atent şi empatic la suferințele unora în mod preferenţial. Aici vina cea mare o are mass-media, în principal marile trusturi. Tragedia este o afacere. Mă consider o persoană informată sau care doreşte să fie informată, dar ştirile importante nu le-am aflat niciodată din marile ziare sau televiziuni, ci din ştiri locale, din ziare locale. Poate că o companie de mass-media, ajungând la un anumit nivel, încearcă să îşi amplifice capitalul făcând profit din tragedii, dar nu acesta este scopul presei, ncici tragedia, nici şocul, nici ştirile senzaţionale, nici batjocura, ci informarea. Dar , asa cum spunea Cicero, „hârtia nu roșește”, iar unii jurnalisti iau ad-litteram acest dicton și scriu orice, oricum fără niciun fel de discernământ.
Presa, însă, trebuie să informeze în mod corect, iar informaţiile trebuie să cuprindă o arie cât mai extinsă posibil și să tindă a fi cât mai exacte.
Acum, la un an după îinfiinţarea CULTURII DE SÂMBĂTĂ, sunt cu adevărat bucuros şi recunoscător că am ajuns să fac parte dintr-o echipa de intelectuali, de la care am avut foarte multe de învăţat. În fiecare număr, fiecare membru al echipei a contribuit cu ceva de valoare, cu informaţii foarte utile, a scos la iveală lucruri pe care nu le cunoşteam din istorie, cultură, politică, viaţă de zi cu zi, a împărtăşit din experienţa valoroasă, a informat cititorii, nu a ascuns, nu a distorsionat, a relevant și nu a îngropat adevărul, a creat, iar pentru mine acesta este modelul presei libere, al revistei culturale creată pentru beneficiul cititorului. La Mulţi Ani !
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, tânăr poet și prozator, locuiește la Sibiu, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Citește și:
ROMAN FOILETON – Ionuț CRISTACHE: Calendarul cu patimi ( ediția a doua ), episodul unu…
AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ – Puiu JIPA: La aniversară…
LECȚIA DE ZBOR – Ioana PIOARU: Grevă…
AMERICA LA NOI ACASĂ – Dana NEACȘU: Ședință de senat…
CULTURA URBANĂ – Pompiliu ALEXANDRU: Despre belicoșenie…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE – Mihaela MARIN: Despre țoape și țopism sau literatură și realitate…
REFLECȚII MINORE – Alexandru IACOB: Iarna în port…
SOVIANYSME – Octavian SOVIANY: Am fost un copil reușit? ( 3) …
CONEXIUNI – Ștefan POPESCU: Fragmentarium…
COSMOSUL DIN NOI – Ioan N. RADU: Oamenii de ieri ai Târgoviștei…
STRATEGII DE DISTANȚARE – Petre STOICA: Despre ploaie…
CULTURĂ ȘI ISTORIE – Radu STATE: Despre gazete și gazetari, la ceas aniversar…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI – Constantin VAENI: Fragmente…
REFLECȚII PEDAGOGICE – Alexandra VLADOVICI BÂRSAN: A fost odată ca niciodată…
TERAPII ÎNGÂNDURATE – Ioan VIȘTEA: Varză de Bruxelles…
CULTURA ONLINE – Daniel TACHE: Scrisori către tine. Despre cunoașterea prin creație…
CUȚITUL CU Teiș – Gabriel ENACHE: Unu…
DEPOZIT ELECTRONIC – Ovidiu IVANCU: Simulare BAC.Scrisoare deschisă…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI – Mariana OPREA STATE: Respirări…
LA BORTA RECE – Radu PĂRPĂUȚĂ: Povestiri de la Bolta Rece…
SUBSTITURI, confesiuni americane, episodul 6 – Dana NEACȘU…
JI-PISME DE SÂMBĂTĂ – Puiu JIPA: Zece altfel de poeme…
MELANCOLII – Constanța POPESCU: Două poeme…
RAFTUL CU POEME – Ioan VIȘTEA: Gluga de coceni…
STUDENȚEȘTI – Alexandra MOCANU: Studențești și nu prea. Despre cum se trăiește în Capitală…
JUNIORI DE CARABELLA – Marius Alexandru DINCĂ: Un fel de n-ar mai fi…
JUNIORI DE CARABELLA – Daria STEMATE: Cel geniu și cel artist…
CORESPONDENȚE SUBIECTIVE – Erica OPREA: În loc de Mărțișor…
DIN CUTIA POȘTALĂ – Măsura imbecilului…
JUNIOR DE WORCESTER – Bogdan VLĂDUCĂ: O nouă lume veche
Facebook
WhatsApp
TikTok
