Nu sunt un împătimit al emisiunilor televizate şi nici al radioului. Deschid radioul o dată la o lună, iar televizorul o dată la 6 luni. Perioda de timp în care televizorul stă deschis este foarte scurtă. Nu că aş avea ceva personal cu invenţia domnului Philo Farnsworth sau cu grila de programe. Înainte, obșnuiam – şi cred că nu sunt singurul – să mă uit la TVR Cultural. Doar acolo mai apăreau artişti, scriitori, oameni de cultură, nu aceiaşi dinozauri pe care îi poţi vedea mutându-se de la o televiziune la altă. Nu, oameni noi, de care nu auzi, care nu ies la suprafaţă că nu au nici edituri, nici televiziuni în spate să-i propulseze, ci oamenii care pur şi simplu iubesc artă şi cultură, oameni care au ce să ne transmită. După ce a dispărut canalul TVR Cultural am rămas cu aceleaşi vechi emisiuni, care poate au schimbat forma, dar au păstrat fondul şi împing în faţă aceleaşi figuri obosite, cinice, sarcastice care au făcut o industrie din faptul că au avut privilegiul de a îi cunoaşte pe intelectualii români din perioada interbelică. Nu ştiu câte cărţi s-au scris de care cei care i-au cunoscut pe Noica, Cioran, Petre Ţuţea, accentul punându-se pe autor, evident, pe învăţăcel şi experienţele lui, nu pe mentor. Rafturile librăriilor sunt burduşite de autori care au ajuns figuri importante ale culturii româneşti (cu sau fără merit), de autori care practică scrisul confesiv, care fac din catharsisul lor literar o întreagă industrie. Poţi umple o întreagă bibliotecă cu astfel de autori care îţi împărtăşesc din experienţă şi din existenţa lor. Dar am putea sa zicem că e bine şi aşa, că-i avem şi pe ei, deşi de vreo 10 ani încoace, eu tot pe aceiaşi oameni îi văd, aceiaşi Dinești, Manolești, Liiceni, Patapievici, Pleşu şi Cărtărescu, asta ca să îi enumăr pe cei mai cunoscuți şi pe cei care au avut totuși multe de spus în cultura românească post-comunistă. Dar aş vrea ceva nou, ceva revigorant, aş vrea să simt că actul cultural şi artistic românesc este viu (şi ştiu că este) însă acest lucru nu se reflectă în mass-media.
Acum câţiva ani, la un cenaclu cultural, am avut îndrăzneala să spun unui scriitor mai în vârstă că vizita lui Cărtărescu în burgul meu nu-mi provoacă niciun fel de entuziasm. I-am explicat acelui domn că nu e vorba de o lipsă de respect, dimpotrivă, sunt conştient de importanță şi valoarea să, însă că ultimele cărţi publicate, editate şi reeditate de scriitorul în cauza şi nu numai el sunt doar replicile cutremurului literar pe care autorul l-a provocat cândva şi că mulţi autori scriu doar că să umple paginile şi rafturile librăriilor.
În România, valoarea culturală, artistică, literară este definită ca valoare atâta timp cât este confirmată şi apreciată de majoritate şi de comunitatea academică, literară, artistică. Nu a fost întotdeauna aşa, şi nici nu aş putea generaliza, dar nici nu putem ignora că acest lucru se întâmplă din ce în ce mai des. Înseamnă asta oare că ne plafonăm când judecăm o valoare literară, culturală, artistică în funcţie de popularitatea sa? Mai rău, inseamnă că ne suprimăm gândirea critică şi analitică şi acceptăm norme şi seturi de valori impuse doar pentru a ne conforma? O facem la nivel politic, o facem la nivelul opiniilor politice şi al comportamentului electoral, la nivelul comportamentului organizaţional şi la nivel profesional, chiar atunci când nu trebuie. În cultură şi educaţie nu trebuie însă să ne conformăm normelor şi valorilor impuse, aşteptate şi acceptate. În cultură, spiritul critic şi selectiv este vital. Nu trebuie însă să respingem şi să punem la îndoială totul. În alte aspecte, ne-am conformat normelor sociale însă în cultură nu putem face la fel. Dacă şi cultura, arta, stiinta se conformează întocmai normelor, atunci cine mai poate sesiza elementele patologice ale societăţii, cum mai putem vedea că de fapt „împăratul nu are haine”? Astfel, conformându-ne orbeşte, mergem mai departe lăudând hainele cele noi ale împăratului şi îndreptându-ne iminent spre dezastru.
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, locuiește la Sibiu, e un talentat poet și prozator, cu origini de Târgoviște
Citește și
NERO, BRAC GERMAN, episodul zece din ROMNUL FOILETON al scriitorului Ionuț CRISTACHE…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI, o evocare a unui mare actor, cu domnul Constantin VAENI…
STRATEGII DE DISTANȚARE, cu domnul profesor Petre STOICA…
JUNIORI DE CARABELLA, cu liceanul Alexandru Mihai DINCĂ…
NOSTALGII, cu domnișoara Alina IVAȘCU, viitor medic…
CULTURA GLOBALĂ, cu specialistul nostru în politică mondială, Radu GEORGESCU…
PLIMBĂRI BUCUREȘTENE, cu domnișoara Cătălina CRISTACHE…
REVENIRI, în interviul săptămânii cu domnul profesor IOAN N. RADU, campion mondial…
Doctorul în istorie Radu STATE și rubrica sa CULTURĂ ȘI ISTORIE…
MELANCOLII, cu doamna Constanța POPESCU…
AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ, rubrica unui mare actor, Puiu JIPA…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE, cu doamna profesoară Mihaela MARIN…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI, cu doamna Mariana OPREA STATE…
REFLECȚII PEDAGOGICE și doamna profesoară Alexandra VLADOVICI BÂRSAN…
Facebook
WhatsApp
TikTok
Cum pot lua legătura cu autorul? Scriu pentru TIFF, un articol despre finaliștii concursului de scenarii HBO din 2013 – finaliști printre care s-a aflat și Teodor Bârsan.