Ea stă pe o bancă retrasă din parc. Pe alei, frunze moarte, de cupru și fier ruginit. Paltonul crem cu gulerul ridicat luptă cu vântul rece, neoprit de razele soarelui, aparent prietenoase și calde. Zadarnic! Frigul pătrunde, făcând-o să se înfioare. Păstreaza însă o atitudine nepăsătoare față de ce este în jur. Cu umerii lăsați, capul plecat cu păru-i fluturându-i liber și mâinile în buzunare, ea… plânge! Are și de ce! Propria ei mamă e moartă! Ca peisajul din jur, ca iarba, destinul i-a veștejit inima și trupul; i l-a retezat și înghețat.
Plânge deznădăjduită, cu ultimele puteri, cu ultimele lacrimi. Plange și speră și se roagă să viseze. Dar nu, nu e vis sau măcar un coșmar; e realitatea izbitoare, rece și albă, gravată pe o piatră de marmură insensibilă, rea! Trupu-i este zguduit de hohote disperate. Se agață cu mâinile de bancă, de haină, iși înfinge unghiile în palme și scutura din cap, negând cu ură adevărul.
Sentimentele sunt prea puternice; se ridică, brusc, respirând repede cu gura deschisă. Înghite noduri de aer neîncălzit și amețeste… acum se învârte inconștientă pe alee privind cerul pătat de crengile copacilor goi, părăsiți ca sufletul ei!
I se ridică din piept pe buzele mute întrebări la care nu știe să răspundă, pe care nu le vrea dar le gândește; și crede că e nedrept. ”De ce? De ce ea?”
Iar mintea îi aduce în fată toate momentele fericite cu mama ei: toate sfaturile, toate privirile dulci sau mustrătoare. Îi amintește cum sporăvăiau pline de voie buna în timp ce spălau vasele; cum mâncau mere verzi pe terasă Se urăște! Se privește cu dispreț și iși cere iertare într-un strigăt tăcut, fără glas! Imploră cerurile s-o trezească; le jură că va săruta a lor poale de i-o vor da înapoi pe ființa cea mai dragă! Dar cerurile sunt surde; rugămințile ei se lovesc de metalul gri ce burnițează ușor, învelind-o într-o manta albă ca de lapte.
Are doar 16 ani; e mică, încă nesigură, încă o copilă care are nevoie de protecție; protecție de care e privată.
Ce repede s-a schimbat totul! Seara erau fericite, și-au spus „noapte bună” și s-au sărutat pe obrajii îmbujorați. Dimineața însă îngerul vieții ei nu s-a mai trezit să-i spună „bună dimineața” și să-i taie crusta de la pâine. A crezut că e bolnavă dar ea, mama, era departe privind-o cu milă cum iși trezește tatăl, țipând disperată. O privește cum sună la salvare și o vede cum intră în mașina roșie, ținând-o de mână! O mai vede cum e oprită de medici să înainteze spre patul pe al cărui alb se împraștie șuvițele atât de mult iubite! Părul negru se lasă ud pe umeri. Ochii i se învârt neajutorați, iar inima întreabă speriată de viitor, dar sufletu-i nu vede unul. Nu vede nici măcar prezentul clar; îl ghicește cu teamă.Vede însă drama trecutului și o vede în întregime! Ar vrea să o alunge, să o facă să dispară…
Acum se plimbă agale. Se plimbă? Mai mult plutește într-un spațiu trist și infinit de mohorît – pe aleile ude, dominate de pătrățele roșii și albe care încep să se miște, să se ridice și să se mărească; să vină spre ea! Se sperie și se trage înapoi, dar și aici se ridică altele. Privește derutată împrejur și nu mai vede copaci și frunze moarte… Vede roșul sângelui pe albul mormântului – vede infinite pătrățele și cade, doborâtă de coșmar sau realitate! Mai aude surd vocile celor din jur, o ambulanță și apoi totul se stinge.
Deschide pleoapele incet și vede chipul tatălui său, cel brăzdat de dureri adânci. Il vede zâmbind trist și totuși încurajator. Ea nu mai are putere – iși privește părintele în ochi și începe a-i povesti despre tot ce a fost frumos și colorat… perfect!
El îi ia capul în mâinile-i muncite, tremurânde, șoptindu-i cu o voce lăcrimată: „Te iubesc, micuțo! Știu ca nimic nu va mai fi așa cum făcea ea să fie, știu și nu-mi imaginez viața locuind în căsuța noastră fără ea! Dar va trebui să zâmbim așa cum știu că i-ar fi plăcut…ei!” . Apoi își lăsă capul pe pieptul fetei, doborât de propriile-i cuvinte…
DARIA STEMATE e o fată frumoasă și delicată, stă în prima bancă, e în clasa a X-a, la CARABELLA, desigur, și debutează azi la CULTURA DE SÂMBĂTĂ…
Citeşte şi
NERO, BRAC GERMAN, episodul unsprezece…
STRATEGII DE DISTANȚARE, cu domnul profesor Petre STOICA…
JUNIOR DE WORCESTER, cu Bogdan VLĂDUCĂ…
Când s-o făcut… poama, LA BORTA RECE cu Radu PĂRPĂUȚĂ…
Doamna profesoară Mihaela MARIN și rubrica sa CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI și doamna Mariana OPREA STATE…
Pompiliu ALEXANDRU , doctor în filosofie și rubrica lui CULTURA URBANĂ…
Teodor Constantin BÂRSAN și CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI…
SOVIANYSME cu… Octavian SOVIANY…
Domnul Puiu JIPA și rubrica sa AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…
MELANCOLII, cu doamna Constanța POPESCU…
CULTURĂ ȘI ISTORIE, cu Radu STATE și nu prea…
PLIMBĂRI BUCUREȘTENE, cu fosta târgovișteancă din Drumul Taberei, Cătălina CRISTACHE…
Facebook
WhatsApp
TikTok
