S-a încheiat litigiul dintre cele două Vulcane. Mănăstirea Bunea a fost miza

Astăzi, reprezentanții comunelor Vulcana-Pandele și  Vulcana-Băi au semnat documentul de delimitare a hotarului dintre cele două comune. Un hotar disputat în instanță la solicitarea celor din Vulcana Băi, care ar fi vrut ca zona în care se află celebra Mănăstire Bunea să fie trecută din teritoriul comunei Vulcana Pandele, în cea a comunei Vulcana Băi. Litigiul s-a finalizat, iar mânăstirea rămâne unde a fost mereu, în comuna Vulcana Pandele.

“Vreau să mulțumesc domnului președinte al Consiliului Județean Dâmbovița , domnul Corneliu Ștefan, domnului Prefect Marian Tănase pentru susținere și nu în ultimul rând domnului Primar al comunei Vulcana-Băi, domnul Emil Drăghici, pentru înțelegere și bună colaborare.” a spus astăzi primarul comunei Vulcana Pandele, George Rotaru. Emil Drăghici nu a fost prezent la eveniment.

Sfânta Mânăstire Bunea este un monument istoric unde se ajunge pe un drum forestier lateral din DJ 712B. Este un schit de călugări ce are hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (biserica veche), Sfântul Mucenic Pantelimon și Sfânta Maria Egipteanca (biserica noua) , la 630 metri altitudine, cu expunere sud-estică, cu arhitectura corespunzătoare domniei lui Matei Basarab și este înconjurată de păduri de foioase: fag, stejar, ulm, anin şi paltin. Schitul vechi ar fi fost construit în anul 1654 de vistierul Bunea Grădişteanu și se găsea într-o grotă. Legenda locului spune că Bunea ar fi fost urmărit de turci şi s-ar fi ascuns într-o grotă aflată mai jos cu circa 100 de metri de locul unde a înălţat mai târziu mănăstirea.

După alte izvoare s-ar părea că Bunea, ca de altfel mulţi alţi boieri, ar fi fost urmărit de dorobanţii şi şeimenii sîmbriaşi ai domnitorului Matei Basarab, deoarece aceștia s-au răsculat după lupta de la Finta pentru că nu și-au primit soldele. Bunea a mulţumit lui Dumnezeu că a scăpat cu viaţă, ridicând, în anul 1654, mănăstirea care-i poartă acum numele. Grota există si astazi şi este folosită de pustnici, care urcau aici cu ajutorul unei scări şi rămâneau în peşteră săptămâni în şir pentru post şi rugăciune. Pelerinii ca și turiștii nu ratează momentul de a vizita şi grota, considerând-o a fi un lăcaş protejat de Dumnezeu.