Orașul Pucioasa înregistrează un record nedorit, fiind localitatea din județ pentru care Ministerul Finanțelor a stabilit, după noua metodologie de calcul, o rectificare negativă de –480.000 lei din cotele IVG. Totul se datorează faptului că acum s-a luat în calcul populația înregistrată la recensământ care este cu aproximativ 2000 de persoane mai mică decât cea reală. Astfel că Finanțele au stabilit că orașul are nevoie de mai puțin bani. În realitatea, are nevoie de mai mulți, fiind orașul cu cea mai sumă atrasă pe cap de locuitor prin POR 2014-2020, pentru toate aceste proiecte, precum și pe cele din alte programe, având nevoie de partea de cofinanțare. În urma rectificării, primarul orașului Constantin Ana a lansat o scrisoare deschisă în care reanalizarea situației localității, dar și a modului în care sunt direcționate fondurile guvernamentale, care nu încurajează UAT-urile care încearcă să se dezvolte.
ROMÂNIA PARADOXURILOR
Apel al Primăriei Orașului Pucioasa
Nu îmi doream să trăiesc ziua când cifrele nu mai spun doar adevăruri contabile, ci strigă, de fapt, durerea unei nedreptăți.
România este, astăzi, țara în care performanța administrativă a devenit o vină, iar curajul de a construi e răsplătit cu cinism birocratic.
Iar Pucioasa, o stațiune turistică de interes național, a ajuns simbolul acestei răsturnări de sensuri.
Din 2016, aici s-a muncit cu o încăpățânare de provincie care refuză să moară.
S-au scris proiecte, s-au depus dosare, s-au purtat bătălii cu un stat prea lent ca să înțeleagă graba oamenilor vii.
Rezultatul? Proiecte europene de peste 1,066 miliarde lei– de 40 de ori mai mult decât bugetul anual al orașului.
Un record, o victorie, o dovadă că România locală poate exista și în afara lozincilor.
Dar performanța, la noi, se plătește. Scump.
Am redus salarii, am crescut taxe, am luat credite, am suportat toate durerile unei administrații care vrea să se țină pe picioare.
Iar acum, după ani de muncă, ne-am trezit pedepsiți pentru că am îndrăznit să reușim.
───────────────────────────────
Cinismul birocratic
───────────────────────────────
Am cerut ajutor Ministerului Dezvoltării.
Ni s-a spus: „Se poate, printr-o Hotărâre de Guvern.”
Prefectura Dâmbovița și Consiliul Județean Dâmbovița au înțeles și au făcut pașii legali.
Dar când dosarul a ajuns la București, răspunsul a venit rece și sec, ca un formular tipizat:
„Luați alte credite din Trezorerie.”
Adică împrumutați-vă ca să plătiți datoriile făcute pentru a atrage bani europeni.
Un sfat absurd, care nu mai are nicio legătură cu logica economică sau cu empatia administrativă.
E semnul unei rupturi între centru și periferie, între stat și viață, între litera legii și sufletul comunității.
Astăzi, Pucioasa plătește peste 10 milioane de lei anual în rate și dobânzi – cât toate taxele și impozitele locale la un loc.
În tot acest timp, noi am tăiat salarii de două ori cu câte 10%.
Am crescut impozitele suplimentar față de inflație, de două ori cu câte 10%.
Am contractat credite doar pentru a putea implementa proiectele europene.
Și totuși, povara a devenit prea grea.
Nu pentru că am greșit, ci pentru că am avut curajul să mergem mai departe.
───────────────────────────────
Legea există. Dar e tratată ca o opinie.
───────────────────────────────
OUG nr. 156/2020, actualizată în 2023 spune limpede:
– Articolul 8: Guvernul României asigură integral cofinanțarea cheltuielilor eligibile pentru proiectele UAT-urilor.
– Articolul 7: Statul suportă 75% din cheltuielile neeligibile ale proiectelor.
Nu e o favoare. E o obligație legală.
Dar în România, legile frumoase se citesc ca poeziile vechi: cu nostalgie, nu cu aplicare.
Nerespectarea acestor prevederi nu lovește doar în Pucioasa, ci în zeci de orașe care au crezut în dezvoltare, în proiecte, în ideea de viitor european.
Administrațiile care au performat sunt astăzi împinse către incapacitate de plată.
Nu pentru că au risipit, ci pentru că statul a uitat să-și țină promisiunea.
───────────────────────────────
Statul fără memorie
───────────────────────────────
De ani de zile, Asociația Orașelor din România (AOR) avertizează că mecanismele greoaie ale Autorităților de Management și întârzierile birocratice vor bloca administrațiile locale.
Că lipsa de ajustare a contractelor și creșterea costurilor în construcții vor duce la falimente municipale.
Că statul, în loc să fie partener, devine creditorul neiertător al celor care au îndrăznit să creadă în fondurile europene.
AOR a propus o soluție de bun-simț: ștergerea datoriilor către Trezorerie rezultate din creditele pentru cofinanțare.
Dar propunerea s-a pierdut, ca atâtea altele, în zgomotul ședințelor guvernamentale.
Astăzi, realitatea o confirmă: orașele performante sunt victimele propriului succes.
───────────────────────────────
Populația pare o statistică nedreaptă
───────────────────────────────
Ministerul Finanțelor a decis, în 2025, să se raporteze nu la populația reală – cea care trăiește, plătește taxe, cere servicii – ci la populația înregistrată la recensământ.
O schimbare făcută fără gând, fără analiză de impact, fără suflet.
Așa s-a ajuns ca Pucioasa să fie tratată ca un oraș gol, deși mii de oameni locuiesc și muncesc aici.
Ei cer apă, canalizare, asfalt, curățenie. Ei sunt prezenți, chiar dacă în tabele figurează plecați.
Rezultatul?
– Zero lei la sumele pentru echilibrare bugetară.
– Rectificare negativă de –480.000 lei din cotele IVG – o premieră amară pentru un oraș care n-a cerut niciodată mai mult decât merita.
Este fotografia fidelă a unui stat care, din neputință, s-a transformat într-un contabil orb.
Un stat care nu mai simte pulsația comunităților, ci doar calculează la rece, uitând că fiecare cifră ascunde oameni.
───────────────────────────────
Apel către Guvern.
───────────────────────────────
Pucioasa nu cere milă. Cere dreptate.
Cere respect pentru lege și pentru efortul unei administrații care a dovedit că se poate.
Pentru că, dacă un oraș care a atras peste un miliard de lei fonduri europene ajunge să fie împins spre faliment, atunci România și-a pierdut busola.
Trebuie să decidem: vrem administrații care gândesc, creează și construiesc, sau vrem executanți tăcuți care doar supraviețuiesc?
Noi, la Pucioasa, nu vom tăcea.
Pentru că tăcerea e complicea decadenței.
Vom vorbi limpede, cu faptele pe masă și cu legea în mână.
Vom apăra ideea că munca, cinstea și curajul de a construi nu pot fi considerate greșeli.
România paradoxurilor trebuie să se privească în oglindă: ori schimbă sistemul care pedepsește performanța, ori își va pierde, încet, și ultimele comunități care mai cred în ea.
Facebook
WhatsApp
TikTok
