Ziua Justiției, rolul și importanța magistraților

În fiecare an, în prima duminică a lunii iulie, celebrăm Ziua Justiției. Din păcate, în România, cuvântul justiție a devenit atât de superficial încât toți au impresia că știu cum se face, că e o meserie ușoară și poți oricând să treci peste litera legii.

În prezent, magistrații din toată țara, inclusiv dâmbovițeni, protestează împotriva tăierii pensiilor și salariilor magistraților. Ca instituție de presă, din respect pentru cei peste 56 000 de urmăritori, este de datoria noastră să clarificăm câteva aspecte propagate greșit în medica loială anumitor interese.

În primul rând, din pricina unei lipse de informare în rândul maselor, trebuie să precizăm că, în categoria oamenilor care lucrează în justiției se numără atât judecătorii, procurorii și avocații, dar și funcționari precum grefierii care, deși nu au în nicio formă capacitatea de a influența o decizie judecătorească, suferă aceeași stigmă socială. Și dacă credeți că un grefier nu merită un salariu bun, faceți un experiment banal: încercați să scrieți, în timp real, conversația între numai doi oameni.

În al doilea rând, este de precizat că majoritatea oamenilor care vorbesc despre justiție în mod negativ sunt oameni fără studii de specialitate, care nu înțeleg că un judecător, oricât de priceput sau de breaz ar fi el, nu poate ieși din limitele codurilor de procedură. Majoritatea schimbărilor din domeniul justiției au fost făcute de oameni care nu au studii de specialitate, care nu înțeleg principiile după care se ghidează o instanță de judecată.

Justiția este cea de-a treia putere în stat și cea care, cu precădere, este de partea poporului. În teorie, ea are capacitatea de a sancționa derapajele celorlalte două puteri, însă, în aceste zile a devenit evident cât de ușor se poate altera percepția publică. Românii blamează judecătorii neînțelegând presiunea care stă sub semnătura lor și faptul că, un judecător nu dă o decizie pentru că „așa vrea el”, ci stric pe baza informațiilor din dosar. Un judecător nu stabilește că Gigel e nevinovat pentru că știe el că Gigel e băiat bun. Dacă procurorii găsesc suficiente dovezi care să probeze că Gigel e vinovat, un judecător care decide contrariul își riscă întreaga profesie.

Într-o țară în care se promovează frenetic ideea de a merge în instanță „să-ți dovedești nevinovăția” și-n care cetățeni nu dedică nici măcar cinci minute informării din surse pertinente, științifice, astfel de acțiuni de manipulare a opiniei publice pot avea, din păcate, succes.

 

La mulți ani, Magistraților!

La mulți ani, Justiției!