Zestrea uitată- veniturile Justiției

Colega noastra, Antonela Bratuianu, readuce în discuție într-un mod plastic în materialul de mai jos problema valorilor profesionale dar și financiare pe care Justiția le aduce societății.

Zestrea uitată, veniturile Justiției

Justiția nu este nicidecum „fata fără zestre”, așa cum vor unii să creeze publicului impresia în ultimul timp. Ea nu este nici copilul răsfățat al familiei statului, nici vreun erou supranatural inventat.

 Zeița dreptății de la noi, Justiția văzută de aproape este mai degrabă o femeie contemporană: își duce demnă poverile, își câștigă propriile resurse și își achită la timp facturile. Ținând în ordine și treburile casei. O independentă care respectă familia statului.

 Să le luăm pe rând.

Pe de o parte, zestrea Justiției este incontestabil cea profesională. Pentru că rezolvă mereu conflicte ajunse la apogeu, după acel universal și salvator „te dau în judecată”. Firesc, o jumătate câștigă procesele și uită repede, cealaltă jumătate pierde și ține minte definitiv. Judecata nu e întotdeauna populară. Dar e necesară.

 Pe de altă parte, Justiția are și o zestre financiară deloc neglijabilă. Pentru că rotunjește constant și consistent bugetul statului.

Deși rămase în principal la nivelul stabilit în 2013, taxele judiciare de timbru (cele care însoțesc majoritatea chemărilor în judecată) sunt verificate minuțios înaintea proceselor, prin dovezile de achitare depuse la dosar.

 Însă totalul aceste sume ajunge integral și nefiresc într-un alt buzunar public. Grație unei legi modificatoare date de Parlament în 2017 și spre deosebire de practica statelor UE, taxele Justiției noastre sunt de mulți ani colectate și trimise în integralitate, direct bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale (la primării). De aici încolo, drumul lor este ramificat și necunoscut. Ca și cuantumul lor reflectat în indicatori economici. Situația contrazice flagrant transparenţa şi disciplina financiară care să ofere o reprezentare clară și imediată a cuantumului și finalității acestor venituri.

 Prin taxele judiciare de timbru Justiția română a adus mereu și aduce constant statului venituri consistente. Un exemplu recent publicat de CSM la jumătatea lunii noiembrie 2024, indică în milioane de euro doar nivelul taxelor achitate online prin intermediul portalului registratura.rejust.ro, fără a include date ale celorlalte variante de colectare (https://www.facebook.com/share/1Cdgc4iZEn/).

 Cu toate acestea, destinația finală a acestor sume masive este azi incertă și total deviată de la scopul inițial, ajungând în alt buzunar bugetar (local, nicidecum general) și fără a servi direct, firesc și necesar modernizării și dezvoltării sistemului judiciar românesc. Situația nu este în acord nici cu reglementările europene, nici cu jurisprudența constantă a CEDO în această materie. Iar demersurile repetate din interiorul sistemului au rămas fără răspuns politic.

 Există și alte sume care se fac venituri către stat datorită Justiției (cheltuieli judiciare, confiscări, sechestrări, amenzi judiciare etc.) și pe care ea poate DOAR să le stabilească prin hotărâri definitive, nu să le execute direct. Sarcina recuperării de la datornici revine Guvernului, ca putere executivă, prin instituțiile și agențiile specifice subordonate. Guvern care în schimb, prin excepții prea des invocate peste propriul rol executiv, ajunge să legifereze în locul Parlamentului.

 În alt plan, contrar unor afirmații publice tendențioase, Justiția plătește lunar din indemnizațiile sale brute, integral, procentual și conștiincios, toate contribuțiile proprii către buget (impozite, CAS, CASS), deci și cele pentru pensii, asigurări sociale ori sănătate. Știm bine.

 În acest fel, pe lângă rolul rezolvării tuturor conflictelor, deși lucrează dintotdeauna conștiincios, nenormat și cu ore suplimentare fără remunerație, în sedii deseori improprii, cu scheme incomplete, deși a atras constant atenția asupra acestor disfuncționalități, deși generează venituri consistente statului și își achită propriile taxe, Justiția noastră stă onest la rând să primească partea pentru supraviețuire funcțională. Și este luată des la întrebări când vrea să rămână acolo unde îi este locul constituțional, democratic și necesar, reamintit des chiar din afara ei.

 Așa că, despre ce buzunare putem vorbi ca să fie corectă ecuația cu bugetul?

Unde a ajuns și ajunge concret astăzi contribuția financiară a Justiției? Și de ce?

 Evident, s-a creat momentul pentru a pune corect în balanță și această parte. Zestrea „uitată”: veniturile Justiției.

Ar fi echitabil, moral și mai ales, legal.