Pe străzile orașului,în gerul de ianuarie… Mă uit,de departe, la grămada organizată pe trotuarul larg și murdar. N-am mai văzut așa ceva din tinerețe, când se… băga carne la Caraiman. Se dă ceva? Înțeleg repede, se dau permise de conducători auto, fără fișă medicală.
Câte umilințe ar trebui să mai îndure românii, din inovațiile comunitare ale guvernanților noștri? Mă uit la figurile înghețate ale oamenilor care au luat cu asalt clădirea jupuită din centrul orașului meu. Acesta este, de fapt, chipul palid al țării în care trăim. Și atunci, de ce n-ar trebui să-i îndemn pe tinerii mei elevi să privească spre alte meleaguri?
Câtă lipsă de patriotism, bătrâne dascăl! Trandafiri, lalele, garoafe, toate trei se ofilesc. Dar nu toate deodată, fiindcă nu cresc în același timp. Garoafele nici nu cresc, de fapt, și nu poți să le iei decât de la florărie. Florile, doar ele, locuiesc aici, alături de noi, nu stau la cozi, nu fac fișe medicale, îngheață în liniște și nu se trec pe listele de așteptare.
Norocul meu este că azi a început școala, lângă EI uit de toate, sunt frumoși, mai înțelepți decât bănuiți, dar cineva trebuie să le dea o speranță. Cine? Ponții, crinii, bocii, foștii marinari și ceilalți asemenea?