Prietenii mei de la „Gazeta Dâmboviței” împlinesc cinci ani de viață tipografico-electronică… Le doresc și ne dorim echilibru și obiectivitate. Aștept antologia pe care au promis-o și vă trimit, cu anticipație, argumentul viitoarei cărți de publicistică, prima cu sigla ziarului pe care îl citiți de cinci ani.
Știți cum se spune, e un timp în toate cele pe care le facem… Toate lucrurile pe care le alegem sunt despre prezent, acum, aici, astăzi, repetăm cuvintele de multe ori, doar că în iad nu mai avem pe nimeni, acolo nu mai e decât o veșnicie chinuitoare și sterilă, imposibil de schimbat, acolo suntem singuri și știm că vom fi așa. Închiderea în singurătate, astfel i se poate spune… Singura clipă în care putem să folosim timpul în favoarea noastră este prezentul. Clipa trebuie socotită ca adevărata noastră viață. Am citit undeva despre timpul-exil al omului, deschizător de orizont și dătător de bucurie. În concepția hindusă asupra timpului se spunea că viața e unică, ea curge liber și universal, fără întrerupere sau limitare. Când acceptăm viața așa cum este, trupul devine un arbore însuflețit, cu ramuri groase și înconjurate de frunze strălucitoare. Dacă trecutul este mort, iar viitorul abia se naște dintr-un acum etern și cuprinzător, înseamnă că toată viața spațiului infinit curge în acest moment prezent și oricine dorește poate să soarbă liber din ea. Nu este nevoie nici măcar să trăiești etern, pentru că, dacă ești cu adevărat viu, te afli în viața eternă și tot ceea ce ai de făcut este numai să o trăiești. Oamenii nu sunt mai reali decât un decor de teatru. Aici încep și frământările noastre… Este opoziția dintre ceea ce depinde de noi și ceea ce nu depinde de noi. Prezentul este singurul care stă în puterea noastră, iar trecutul și viitorul nu, față de ele nu avem nicio putere.
GAZETA DÂMBOVIȚEI a devenit un cotidian de succes… Farmecul discret al realității este argumentul pentru care mă puteți găsi, în fiecare dimineață de luni, în paginile lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
