Nici un căruț disponibil și nici un loc de parcare mai accesibil, vineri în jurul prânzului la cel mai mare supermarket din zona centrală a orașului. Lucru destul de bulversant având în vedere faptul că mai multe persoane care așteptau să iasă cineva și să le preia căruciorul de cumpărături, se plângeau de sărăcia din România. Cel mai mult atrăgea atenția un bărbat de vârstă mijlocie, care părea că mai are cel puțin 15 ani până la pensie, care sprijinit de o mașină destul de nouă, le predica celorlalți cum au ajuns românii să moară de foame. Asta în timp ce aștepta unul din sutele de cărucioare care ieșeau pline ochi cu tot felul de produse, în speranța că va prinde unul pe care să îl umple și el cu produse pe sărăcia asta.
Toată imaginea mi-a adus aminte de un comediant la modă, care zicea că:
„E plăcut să te plângi, duce discuția mai departe, e ca un fel de lubrifiant social.
– Ce faci, vecine?
– Rău!
– Și eu la fel.
În țara asta oricât de bine ai duce-o trebuie să o duci un pic rău că altfel te scuipă lumea pe stradă. Dacă nu credeți asta de mâine încolo, dacă vă întreabă cineva, uitați-vă în ochi și ziceți: „Foarte bine!” Să vedeți cum s-a terminat discuția acolo: „Am crezut că vorbim nu că ne batem joc, cine o duce bine în țara asta! (…)
Nu trebuie să uitați ceva prieteni oricât de bine o duci trebuie să o duci un pic rău. Dar și dacă o duci rău trebuie să arăți că o duci un pic bine!”
Sigur că și în România ca în oricare altă țară sunt oameni sărăci sau foarte săraci. Nu discutăm cauzele, care sunt mult complexe pentru o discuție de vineri, sprijiniți de botul mașinii. Totuși, cel mai adesea oamenii ăștia nu ajung să se plângă cu ipocrizie în fața supermarketurilor, în timp ce coșurile pentru donații de alimente către cazuri sociale sunt cu atât mai goale cu cât coșurile de cumpărături sunt mai pline.
Facebook
WhatsApp
TikTok
