ROJUST – Asociația personalului din justiție – Pensiile de serviciu: drept indivizibil, nu beneficiu fracționat

Pensiile de serviciu trebuie înțelese și respectate ca un drept unitar, rezultat al unui regim profesional special și reglementat prin lege, nu ca o combinație artificială între o parte contributivă și una necontributivă. Tentativa de a le fragmenta subminează nu doar demnitatea profesiei, ci și încrederea fundamentală în statul de drept și în stabilitatea angajamentelor sale față de cetatenii acestei tari si in special fata de magistrați.

Conform CJUE, „Pensia este parte din statutul de independență al magistratului.”- cauza C-64/16, Juízes Portugueses.

În România ultimilor ani,  subiectul pensiilor de serviciu a fost intens manipulat, creandu-se ideea eronată că aceste pensii sunt formate din două părți – una „contributivă”, pe care o meriți, și alta „necontributivă”, pe care statul ți-o dă în plus, ca pe un favor.

Nimic mai greșit, deoarece această teorie, repetată obsesiv, riscă să distrugă nu doar un drept, ci și o încredere fundamentală: aceea că statul își respectă cuvântul față de cei care îl servesc cu loialitate.

Adevărul este simplu, dar inconfortabil pentru unii: pensiile de serviciu sunt un drept unitar, nu unul fragmentat – o combinație între ce-ai contribuit și ce-ai „primit în plus”.

A le împărți în două nu e doar o eroare juridică, ci și o manipulare politică.

E ca și cum ai spune că o medalie primită pentru o viață de muncă e formată din metalul din care e turnată (contributivul) și din simbolul înscris pe ea (necontributivul). Nu. Medalia este întreagă. La fel și pensia de serviciu.

Pensia de serviciu are un cuantum fix, un procent din ultima indemnizație în plată. Nu s-a prevăzut nicăieri în cuprinsul Statutului magistratului că pensia de serviciu este formată din „pensia în sistem public” la care se adaugă „o parte necontributivă”. În lipsa unei astfel de prevederi, a vorbi despre ”componente” ale pensiei de serviciu înseamnă a nu cunoaște motivele instituirii pensiilor de serviciu.

În realitate, așa cum s-a menționat și de către CJUE în cadrul hotărârii pronunțate în  cauza C-762/23, Curtea de Apel București, magistrații au dreptul la o pensie apropiată de salariu ( care nu are deci o parte contributivă), iar raportarea pensiei magistraților se face la salariu, in ideea mentinerii pentru pensionari a aceluiasi nivel de trai din timpul cat au fost in activitate si nu se stabileste in functie de contributivitate (par. 37, 38) .

Pentru a-l menține în profesie și a atrage în sistemul judiciar oameni bine pregătiți, statul i-a oferit magistratului – prin lege – un angajament: o pensie de serviciu care să îi asigure demnitatea după retragere, iar acum, după 20-30 de ani de muncă în acest regim, să vii și să spui: „nu mai plătim ce ne-am angajat”, eventual plătim „doar partea contributivă” – în condițiile în care nu ne-ai permis să contribuim pentru toate orele lucrate în plus (pentru că nici nu le-ai plătit) și nici nu ai anunțat că urmează să faci așa ceva – pentru că știai ce va urma – înseamnă să încalci acel angajament.

Politicienii aruncă idei apocaliptice în presă și în rândul cetățenilor anatemizând sistemul de justiție și aducându-l în prag de epurare pentru a câștiga simpatie electorală, fără a cunoaște sau, făcându-se că nu cunosc, că, în cazul magistraților, pensia contributivă nu este stabilită decât la împlinirea vârstei de pensionare în sistemul public de pensii, chiar dacă toți magistrații pensionari au contribuit la bugetul de asigurări sociale cu sume importante de bani.

Pensionarii magistrați care nu au împlinit această vârstă, și care sunt majoritari, nu beneficiază în cadrul deciziei de pensionare de calcularea pensiei contributive, aceasta fiind interpretarea CNPP data art.213 (4) din Legea nr. 303/2022 (la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, casa de pensii competentă stabilește, din oficiu, pensia pentru limită de vârstă care face parte din pensia de serviciu).

Ca atare, o soluție de suspendare a părții necontributive a pensiei acestora- sintagmă inexistentă în sistemul legislativ care folosește denumirea de pensie de serviciu sau pensie pentru limită de vârstă – i-ar lipsi pe aceștia de toată pensia, fiind afectat întreg dreptul la pensie și nu doar o parte din acesta, cum în mod eronat se pretinde.

Să schimbi regulile jocului după ce jocul s-a terminat sau e în curs de derulare, să îi spui unui om care a muncit în condiții excepționale că, de fapt, doar o parte din pensia lui e „meritată”, iar cealaltă „cadou” este profund nedrept și conform Curții Europene a Drepturilor Omului încalcă dreptul de proprietate protejat de art. 1, Protocol 1 al CEDO (cauza Stec c. Regatul Unit).

Nu e vorba de privilegii, ci de stabilitate, iar CEDO a stabilit în cauza Béláné Nagy c. Ungaria că revocarea unei pensii deja dobândite, fără cauze proporționale și justificate, încalcă statul de drept, iar în cauza Moskal c. Poloniei că: așteptările legitime ale beneficiarilor trebuie protejate. Statul nu poate retrage un drept creat legal fără o justificare imperioasă.

Această demonizare a tuturor pensiilor de serviciu are un efect periculos: subminează încrederea în stat și în funcțiile sale fundamentale. Justiția, armata, ordinea publică nu pot funcționa ”pe improvizație”. Nu poți cere profesionalism, sacrificiu și neutralitate de la oameni cărora le spui că, la pensie, „vedem noi cât îți mai dăm”.

De altfel, CJUE deja a statuat în cauza C-83/19, Forumul Judecătorilor din România că „normele privind pensionarea magistraților nu trebuie să creeze presiuni și trebuie să asigure independența.”

Pensia de serviciu nu este un privilegiu, este o componentă a stabilității instituționale, o garanție pentru cei care au renunțat la alte libertăți tocmai pentru a sluji interesul public. Nu există un „bonus necontributiv” ci există un drept întreg, bazat pe lege, muncă și asumare profesională.

Trebuie să privim pensia de serviciu ca un întreg, iar acceptarea ideii că pensia de serviciu e „2 în 1” înseamnă deschiderea drumului spre relativizarea tuturor drepturilor. Dacă mâine statul decide că și salariile trebuie împărțite în „meritat” și „bonus”, ce vom face? Dacă educația copiilor noștri va deveni „parțial gratuită”, pentru că „restul e din partea statului” sau că dreptul la concediu plătit este „doar o sugestie” și nu o obligație? E o pantă periculoasă.

Pentru că aici nu e vorba doar de bani, este vorba de principii: respectul față de lege, față de cetățeni, față de profesie, față de demnitatea umană, este vorba de ideea că un contract între stat și cetățean trebuie respectat până la capăt, iar cetățeanul are nevoie de o justiție independentă, de un act jurisdicțional de calitate realizat de profesioniști în mod obiectiv, iar nu realizat de politicieni în piața publică.