Ca iubitor de teatru, fără veleităti de specialist în domeniu, m-am bucurat ori de câte ori la TONY BULANDRA s-au pus în scenă, prin montări valoroase, piese mari ale dramaturgiei românești și universale. Premiera de sâmbătă, 24 noiembrie,a piesei „ZECE NEGRI MITITEI”, în regia lui Eugen Gyemant Gyemant și după un scenariu inspirat din AGATHA CHRISTIE, a reprezentat, pentru mine, un moment de dezamăgire .
Scenariul, relativ simplu, încearcă să surprindă reacţia a zece oameni aflaţi într-o situaţie limită. Aceştia ,invitaţi fiind de o misterioasă doamnă Owen pe o insulă ,rămân sechestraţi şi mor ucişi misterios pentru nişte crime comise anterior.
Uciderea celor zece ,în montarea scenică prezentă, mi s-a părut puţin justificată psihologic și, mai ales, artistic. Spectatorul modern suportă greu un spectacol ce depăşeşte două ore ,dacă acesta nu-l prinde în mrejele lui. Or, într-un spectacol ce s-a derulat pe durata a două ore şi jumătate, în care firul acțiunii a cam lipsit, dialogul a fost greoi, iar replicile lipsite de nerv ,răbdarea spectatorului a fost pusă la grea încercare.
Spectacolul a oscilat între comic și macabru, fără a realiza bine nici un aspect ,nici altul. Recunosc ,cu încruntare, ca iubitor şi spectator relativ fidel al acestui teatru , că nici scenariul,nici regia nu s-au ridicat la aşteptările mele.
Actorii,cei mai mulţi tineri şi entuziaşti ,in mijlocul cărora s-a aflat talentatul Corneliu Jipa, au încercat să salveze spectacolul, fără să izbutească.
Departe de mine de a dori să vestejesc munca și talentul slujitorilor acestui așezământ cultural, dar data aceasta nu cred că a fost o realizare scenică valoroasă. Aştept realizari dramatice în care actorii acestui teatru să se pună cu adevărat în valoare.