„Spuneţi-mi ce-i dreptatea ?Cei tari se îngădiră Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi…” M. Eminescu Exploziei de entuziasm din decembrie 1989 i-a luat locul treptat, după 22 de ani de de democraţie leşioasă, o explozie de dezamăgire şi neîncredere.
Pe măsură ce timpul s-a scurs , iar după fiecare alegere politicienii noştri au cam uitat promisiunile făcute în perioada electorală, încrederea în unele dintre instituţiile statului a scăzut simţitor, proporţional cu cei puşi în fruntea acestora.
La loc de cinste în NEÎNCREDEREA românilor este PARLAMENTUL. Şi nici nu e de mirare, de vreme ce legiuitorii noştri, în loc să pună la punct un cod de legi valabile cel puţin pentru o generaţie, acţionează conjunctural, urmărind să se protejeze pe ei,refuzând să ridice imunitatea celor puşi sub acuzare, apărându-i pe cei pe care justiţia i-a stabilit prin hotărâri definitive ca fiind în situaţie de incompatibilitate,vîncercând chiar să limiteze prerogativele Curţii Constituţionale.
Să nu mai vorbim de calitatea celor care ocupă sau se pregătesc să ocupe fotoliile de parlamentar. Ce-i mână pe ei în luptă? Ce idei salvatoare ne dezvăluie? Ce acţiuni vizionare intenţionează să pună în acţiune? Puţine sau deloc. Pentru că, în general, specialiştii, în drept sau economie, oamenii de calitate şi cu principii rămân pe dinafara jocului politic.
La aceasta aş mai adăuga faptul că ceea ce un guvern clădeşte ,legislativ vorbind, celălalt, care-i urmează, demolează. Şi asa suntem condamnaţi să rămânem mereu în orizontul mitului lui Sisif, să urcăm şi să scăpăm la vale bolovanul demolator.
Şi nivelul nostru de trai scade mereu, numai neîncrederea şi deznădejdea cresc permanent. Mă gândesc că în orice activitate există standarde minime de calitate . Există ele şi la parlamentarii noştri ? Dacă da ,atunci de unde atâta neîncredere a populaţiei în Parlament ?
Dacă metoda de lucru a parlamentarilor noştri este aflarea în treabă şi consolidarea privilegiilor,ale lor şi ale progeniturilor lor, atunci nu cred că mai rămâne valabilă aserţiunea că orice popor îşi are parlamentul pe care îl merită . Mai degrabă cred că parlamentul nostru îşi are poporul pe care nu-l merită.
Facebook
WhatsApp
TikTok
