Multe sunt evenimentele pe care viaţa politică şi socială ni le oferă cu atâta generozitate în zilele noastre. Cazuri noi şi interesante apar în fiecare zi. Unul dintre acestea, care stârneşte multe comentarii în zilele acestea este cel al lui Mircea Diaconu, actorul, protagonistul filmelor MERE ROŞII , BULETIN DE BUCUREŞTI şi al atâtor piese de teatru în care şi-a manifestat talentul. Mărturisesc că sunt unul dintre aceia care i-am apreciat iuţeala replicii, umorul nativ şi nervul retoric. Pentru că trebuie să deosebim actorul, de omul Mircea Diaconu. Dar e necesar, în acelaşi timp, s-o spun cu regret că omul a rămas cu mult în urma actorului, aş spune chiar că omul Mircea Diaconu a afectat grav artistul Mircea Diaconu.
Când a intrat în politică, i-am apreciat gestul, gândindu-mă că avem nevoie şi aici de valori autentice, nu numai de arivişti şi demagogi. Recunosc că m-am înşelat. Artistul apreciat de public, actorul cu o carieră prodigioasă în film şi teatru a degenerat în parlamentarul care se agaţă cu dinţii de scaunul său de senator.
Când o instanţă superioară a JUSTIŢIEI te-a declarat ,printr-o sentinţă definitivă incompatibil, în minutul doi ar trebui să-ţi dai demisia, dacă eşti om de onoare. Dacă nu eşti,dacă doreşti cu orice preţ o pensie de parlamentar, atunci calci în picioare şi onoarea ,şi cinstea, şi corectitudinea. Sfidezi şi justiţia ,şi opinia publică. E conştient de toate acestea Mircea Diaconu? Ştie că şi din cauza lui Raportul pe Justiţie al Comisiei Europene va fi negativ şi că astfel intrarea României în spaţiul Schengen va fi amânată,afectând circulaţia liberă a milioane de oameni? Sunt sigur că da.
Astfel ,spusele şefului său de partid,Crin Antonescu,că Mircea Diaconu e cinstit până la prostie, nu se confirmă. Mai degrabă e necinstit până la prostie. De aceea în faţa artistului îmi scot palăria, în timp ce în faţa omului, Mircea Diaconu, mi-o pun, cu dezamăgire, la loc.