În mirosul rânced al politicii noastre, a început bătălia electorală în care cavalerii înzăuaţi în promisiuni lipsite de viziune şi în milogeli de voturi apar la rampă. Aflăm acum cât de mândri sunt ei de concetăţenii lor pe care patru ani i-au uitat, cât de legaţi sunt de colegiile prin care n-au dat niciodată , ce planuri măreţe de viitor au , cum vor creşte salariile şi pensiile si va scădea TVA-ul etc.,etc.
Aş vrea să mă fac, precum Neagu Djuvara, că nu-i văd şi că nu-i aud, dar nu pot, când văd că, deja,au pornit zornăiturile belicoase ale confruntării.
Nu, nu e vorba de confruntări de idei, de programe şi de principii, de măsurile ce trebuie luate pentru a scoate ţara din criza în care se află. Nu,confruntarea e cu reprezentanţii ANI care au îndrăznit să descopere că unii dintre politicienii noştri au avut perioade de incompatibilitate , că sunt sume de bani ce nu pot fi justificate, că din salariile lor nu puteau acumula averile pe care le au.
La aşa îndrăzneală din partea ANI,cei prinși cu mâţa-n sac şi-au zis că e prea de tot şi au pus în funcţiune arsenalul invectivelor în care expresia „ jigodie frustrată”se află la loc de cinste. Când e vorba de afaceri, politicienii noştri nu sunt deloc aşa de divizaţi şi de adversari pe cât par atunci când îi vezi pe sticlă sau îi auzi tunând împotriva adversarului politic.
După cum se manifestă în disputa electorală, ai crede că orice comunicare e imposibilă, că înţelegerea cu aproapele e iremediabil ratată, că visul tău de mai bine e doar o iluzie şi că iluziile se prăbuşesc violent. La aşa discursuri politice, parcă ai striga şi tu ca nenea Iancu (că tot e anul Caragiale ) „curat murdar”.