OPINII: Ioan VIȘTEA – DIALOG ROMÂNO-ROMÂN ÎN COADĂ DE PEȘTE

Este aproape imposibil ca în timpul dialogului româno-român dintre premierul nostru și omologul său moldovean, Cioloș să nu se fi gîndit cu oarece jenă și disconfort, în ce situație limită, tragi-comică, îl pun împrejurările vieții: să primească și să consilieze un prim-ministru moldovean contestat energic în stradă, situație ce nu putea să-i scape ca semămînd cu ceea ce s-a întîmplat la noi, odată cu venirea sa pe valul protestelor de stradă de-acum vreo trei luni. Sigur, din rațiuni lesne de înțeles, dar și din paralela cam izbitoare, Cioloș nu putea să-i sugereze omologului său că strada are totdeauna dreptate dînd exemplul standardelor dîmbovițene ale democrației noastre, pare-se, veșnic originale. A strecurat-o p-aia cu: e bine ca guvernul Moldovei să-și aplece urechea și asupra dezideratelor și nevoilor străzii. Și uite-așa, principiile, rațiunile de stat și așa-zisa politică corectă, devansează și ignoră chiar, enormitatea și grozăvia perspectivei, de obicei, sumbră. Dacă ar fi fost prea explicit, ar fi însemnat că Cioloș se face partizanul alegerilor anticipate și-al unui guvern, post alegeri, mai mult ca sigur…tehnocrat pro-rus!
Așa încît dialogul s-a purtat în maniera ”coadă de pește”, liber consimțită și asumată de cele două părți. Da, sigur, proiecte comune, implicare, ajutor de urgență și asistență, sigur, împrumuturi rambursabile și ne, compasiune și empatie cît cuprinde, dar și reformă, mai ales reformă, deci, să vedem rezultatele și cam atît. Cam atît deoarece, sînt convins, peste masa rotundă sau pătrată a discuțiilor a plutit o grea și apăsătoare povară a incertitudinii, temerea reală că guvernul Filip e posibil să nu reziste nici pînă mîine măcar, precum și conștiința propriei noastre neputințe sau lentori în fața spectrului agoniei și-al falimentului unui stat căruia doar limba română, cultura, tradițiile comune și bunele intenții nu-i mai sînt deajuns.