Noul gospel politic: credința ca marfă electorală în diaspora neoprotestantă. În pregătirea celor patru tururi de scrutin din 2024 în România

Gospelul politic (sau social), așa cum scriam într-o analiză recentă pentru Labirintul Magazin, are o istorie dureroasă și lungă, care poartă stigmatul suferinței umane în fața privării de Drepturile elementare ale Omului. Gospelul nu este un banal cântec care îi adună pe credincioși la biserică în zilele de odihnă. Ințial, a fost un cântec care a permis sclavilor să se regăsească, o armă pacifistă împotriva rasismului și intoleranței în Statele Unite ale Americii, un instrument de mobilizare a persoanelor de culoare în căutarea drepturilor lor socio-politice. După al doilea război mondial, Martin Luther King se va folosi de gospel pentru revendicarea unor drepturi fundamentale ale populației de culoare în contextul segregării rasiale. Gospelul devine un simbol socio-politic pentru a lupta împotriva autorităților guvernamentale, statale și publice, împotriva represaliilor care îngrădesc libertăți civile fundamentale. Cu timpul, gospelul politic se transformă într-un fenomen specific lumii seculare. El se îmbracă haina militantismului politic prin Evanghelie.

Dacă inițial gospelul politic a fost o formă de expresie politică prin folosirea muzicii creștine din bisericile neoprotestante de către cântăreții religioși pentru a comunica nevoia de libertate și egalitate social-politică și pentru a cere drepturi în contexte sociale inegalitare, cu timpul raporturile s-au răsturnat, devenind o armă de atragere a voturilor și favorurilor electorale. Politicul, sub formele sale clasice și moderne de organizare, de la partidul politic la asociații și ONG-uri militante în afara bisericilor sau pe lângă acestea și influenceri social media mai mult sau mai puțin religioși, a început să îl folosească ca instrument de influență politică și de advocacy. Astăzi, gospelul politic este utilizat la scară largă și reprezintă o strategie electorală pe care partidele politice și alte organizații militante (nu neapărat religioase) o folosesc în lumea seculară pentru viziblitate și putere politică. Din acest punct de vedere, observăm în România, în iminenta apropiere a anului 2024, un an electoral care va reuni 4 runde electorale de importanță maximă pentru destinul țării – alegerile locale, parlamentare, europene și prezidențiale –, derularea unor campanii de gospel politic cu scop electoralist în care protagoniști sunt chiar instituții ale statului, biserici (neoprotestante și nu numai !), asociații militante, influenceri religioși, etc.

Diaspora română a găzduit recent două manifestații de acest fel. Despre una dintre ele am scris deja aici. Doar pentru reamintire, să notăm că este vorba despre evenimentul organizat de Ambasada României în Statele Unite ale Americii cu participarea Orchestrei Operei Naționale din București şi a Procred Music, transmis de Antena 3 CNN, partener media, în data de 10 septembrie 2023, la Kennedy Center din Washington DC, capitala federală a Statelor Unite ale Americii (SUA). Concertul s-a numit Amazing Grace. Celebrating religious freedom. A Romanian tribute to America. Am prezentat cum acest model de gospel politic made în România, sub aparența unor obiective de promovare a libertății religioase și de conștiință, este o formă de combat electoral, susținut financiar chiar de o instituție care reprezintă statul român în SUA și promovând o agendă electorală care servește direct și indirect coaliției actuale aflată la guvernare.

Tot în context neoprotestant, în perioada 25-26 noiembrie, o altă manifestație de gospel politic inundă grupurile și rețele social media ale diasporei. De această dată sub forma unui festival intitulat “Festivalul de muzică și poezie religioasă româneasca din Spania” sub egida Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, organizat într-o comunitate diasporică creștină adventistă de ziua a șaptea. Participanții sunt coruri ale diasporei lărgite, din Spania, Franța, Austria…, pastori adventiști (laureați a unui obscur concurs de poezie organizat ad hoc și răsplătiți cu tablete, unii foști colaboratori ai securității cum este cazul speaker-ului principal din program), credincioși din diaspora europeană și oameni politici evident. Amfitrionul acestui eveniment a fost Daniel Țecu, fost candidat al Partidului Mișcarea Populară pentru Senatul României în circumscripția Diaspora, fost consul al României în Uruguay și liderul unei asociații diasporice din Spania, asociație militantă politic – Federația de asociații ale românilor din Europa (FADERE).

 

De notat: cu câteva zile înainte de acest eveniment la care a fost prezent și Ambasadorul României în Spania, în data de 19 noiembrie, Secretarul de stat Gheorghe Cârciu a participat la o reuniune cu reprezentanții comunității adventiste românești din Spania, la Biserica Adventistă Română de Ziua a Șaptea, Calatrava Madrid, renovată din bani publici prin Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.

Sub aparența unor obiective legate de prezervarea culturii românești și de promovarea limbii române printr-un discurs de non combat politic, acest festival (ca și cel anterior și altele de gen care au fost și vor urma) reunește, nu numai prin prezențe simbolice dar și prin finanțare, forțele politice care își prezintă agendele și interesele. Credința religioasă individuală devine în acest context o marfă politică electorală pe care organizațiile religioase de conivență cu forțele politice o pun la bătaie în campania pentru 2024.

Este vorba despre un pact care pune importante probleme etice din punctul de vedere al manifestării credinței individuale în biserici și al raporturile politicului cu religiosul. În cadrul acestor concerte și festivaluri religioase, organizațiile religioase își asumă un pact cu politicul tacit, dar care ar trebui asumat explicit pentru că este vorba despre acțiuni care transformă credința individuală într-o marfă electorală. În plus, este vorba despre un demers care se bazează pe o deturnare insidioasă a banului public și a celui colectat pentru scopuri ce țin de domeniul credinței. Mai limpede, nici banul public și nici cel religios nu sunt utilizați in scopul destinat, ci ca mijloace într-un comerț electoral.

În cazul concertului religios sau gospelul politic, atât instituțiile Statului cât și cele religioase își trădează misiunea: pe de o parte, pentru Stat, aceea de a-i reprezenta pe toți cetățenii și nu partidele sau voințele politice partinice sau asociative și, pe de altă parte, pentru instituțiile religioase, aceea de a apăra libertatea de conștiință și drepturile credincioșilor în colaborare cu politicul și nu într-un joc partizan în care acționează pentru acumularea de capital electoral pentru politic. Să nu uităm : credincioșii sunt și cetățeni. In calitate de cetățeni și de credincioși afiliați unui cult religios, ei nu sunt o marfă electorală.

Conștientizarea acestui fenomen și vigilența sporită atunci când este vorba despre evenimentele de gospel politic, care nu sunt simple concerte religioase sau festivaluri inocente, reprezintă o miză importantă în prezervarea sănătății vieții politice românești, diasporice și interne.

Un concert religios poate ascunde o campanie electorală. Mai ales în această perioadă premergătoare alegerilor din 2024.

 

Autor:

Mihaela-Alexandra TUDOR
Profesor univ. dr., specialist in media, politica si religie, Universitatea Paul Valéry Montpellier 3, Franța

Consultant media: La Deutsche Welle,  Le Nouveau Montpellier, Regards protestants, France 24, Le Canard Enchainé, TVRi, 20minutes etc….

https://corhis.www.univ-montp3.fr/fr/annuaire_recherche/mihaela-bratosin-tudor