Oana Valentina Lepădatu este elevă a Liceului Iancu C Vissarion din Titu și, cu sprijinul administrației orașului Titu, al mentorului ei, profesorul Mihaela Pușcașu, dar și cu sprijinul Editurii LER, tânăra în vârstă de 18 ani și-a lansat primul volum de poezie.
Tânăra a participat la numeroase competiții naționale și internaționale de poezie precum Festivalul Internațional de Creație și Interpretare „Ana Blandiana” și la Concursul Național de Poezie „Panait Cerna”.
În cadrul unui interviu realizat de Viorel Moraru, Oana a răspuns la mai multe întrebări legate de lucrurile care o inspiră și de legătura ei cu poezia:
Redacția: Ce te-a inspirat să începi să scrii poezii?
Oana: Am început în clasa a VII-a. Nu cred că a fost nimic mai mult decât o epifanie de genul: vai, Eminescu e mort de atâta timp și încă îl citim. Astăzi, cred că mă inspiră ceva mai ușor, mai uman, ca ploaia sau ca un copil desculț pe stradă.
Redacția: Ce mesaj, gânduri, sentimente transmit poeziile tale?
Oana: Nu m-am gândit vreodată la mesaj, dar ca sentimente…sper că se simte empatia, încercarea mea de-a face oamenii să știe că nu sunt singuri. Poate pare așa un fatalism ori tragism câteodată, dar, la final, există o urmă de speranță acolo, de încredere în venirea unor vremuri bune.
Redacția: Care sunt autorii care te-au influențat cel mai mult?
Oana: Ironic sau nu, poezia mea nu vine tocmai din poeți, ci din muzică. Sunt mai mult influențată de artiști, în special de cei din Republica Moldova. Mă refer la cei autohtoni, foarte obscuri. La ei predomină aerul ăsta de tragic, de pohuism care apare și la mine. Totuși, ca autori, nu pot să nu-l menționez pe Eminescu, tăticul meu spiritual sau pe Dan Sociu, Nora Iuga, Claudiu Komartin.
Redacția: Cum descrii procesul tău creativ? Ai vreo rutină specifică de scriere?
Oana: Nu am o rutină, sunt foarte haotică. Scriu cu muzică și foarte impulsiv, ori în cele mai fericite zile ori în nopți de depresie. În rest, scriu sub acest impuls, în ploaie, în autobuz, în tren, de câte ori ard degetele.
Redacția: Cine te-a susținut în procesul de publicare a cărții?
Oana: Aici sunt mulți oameni cărora să le mulțumesc, de la rude și prieteni care îmi citeau poeziile, la colega care a alergat cu mine după acte și până la doamna mea profesoară de română, apoi până la Primăria Titu. În primul rând, totul a pornit din inițiativa doamnei profesor, Pușcașu Mihaela, care m-a ajutat foarte mult, mi-a citit poeziile, m-a înscris la tot felul de concursuri, a sunat, s-a interesat, și poate cel mai mult, a crezut în mine. Apoi, cel mai mare ajutor a venit din partea Primăriei Titu, cel financiar. Mi-se pare extraordinar că Primăria se implică în crearea unei culturi autohtone, că susține oamenii care vor să exprime ceva artistic și acesta nu este singurul proiect în care se implică Primăria, fiind mai multe exemple. Sper să tot existe astfel de proiecte în Titu, pentru că sunt sigură că atât Primăria cât și comunitatea vor contribui în încercarea asta organică de a contura o identitate autohtonă, de culturalizare.
Redacția: Ce proiecte de viitor ai?
Oana: Încerc să supraviețuiesc cu prezentul, așa că las viitorul pe mai târziu.
Facebook
WhatsApp
TikTok
