Zeci de mii de dâmbovițeni serbează astăzi ziua onomastică. Sfântul Ştefan este unul dintre ucenicii lui Iisus şi primul martir al Bisericii creştine, sărbătorit pe 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun. El a fost condamnat la moarte în anul 33, de autorităţile iudaice, deschizând drumul unui impresionant şir de martiri creştini pedepsiţi pentru credinţa lor.
Numele Ștefan este de origine grecească – Stephanos – și înseamnă „coroană”, „ghirlandă”, „cunună” (cu care erau incununati invingătorii).
La noi, formele curente sunt Ștefan și Ștefania, diminutivate mai ales Fane, Fănel, Fănică, Făniță, Fană, Fănică. Destul de des se folosesc și diminutivele Ștefănel sau Ștefăniță, mai rar Ștef(i).
Se spune că Sf. Ștefan îi ajută pe bolnavi şi pe cei care se judecă de multă vreme, iar, în această zi, persoanele certate trebuie să se împace.
O veche tradiţie spune că de ziua Sfântului Ştefan este bine să se aducă în casă icoana care îl înfăţişează pe acest martir, pentru sporul casei şi sănătatea celor bolnavi sau păgubiți.
În această zi, în biserici se pomenesc creştinii care au murit în împrejurări dramatice şi se împart pachete cu mâncare celor care poartă numele Sfântului Ştefan.
În unele zone din Muntenia se prepară pâinicile lui Ştefan, care au formă rotundă şi sunt făcute dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac. Unse cu miere, aceste pâinici rotunde amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan. După ce se sfinţesc la biserică, se împart de pomană copiilor săraci.
În lumea satului de odinioară exista credința că dacă în a treia zi de Crăciun va ninge, atunci va urma an cu rod bun.
Facebook
WhatsApp
TikTok
