Cum vine jumătea lui martie începe dihonia româno-maghiară. Asta în presă. Că, pe viu, situația e cu totul alta. Nu mă număr printre aceia ce sunt mândri de afișarea bentiței tricolore de către eleva de sorginte română din secuime. Se vede clar mâna părinților ei. La 14-15 ani nu ești Avram Iancu decât prin educație. Cum educația sigur nu venea din liceul maghiar la care învăța, mai rămâne educația de-acasă. Pe care și-a însușit-o temeinic împreună cu colegii, ulterior… Putea să cânte „Deșteaptă-te Române” în maghiară și-atunci să vezi scandal diplomatic! S-a vrut Ioana D’Arc și a ieșit o Mărioară de la Gorj! În cazul ăsta s-au sesizat autoritățile române. Pentru afișare.
Mai grav e cu arderea drapelului maghiar de către suporterii rapidiști. E clar o chestie de imbecilitate sau, în cel mai rău caz, de manipulare. Primitivismul celui (celor) care a(u) dat foc steagului unguresc nu e decât un gest de neputință rațională în fața a ceea ce nu pot înțelege: relațiile dintre români și unguri în Ardeal. E clar că vajnicul Mitică de sub podul Grant n-are habar de cum se mănâncă pâinea transilvană. El are brichetă și steag. Atât! A, și ce a mai auzit pe ici pe colo, pe la vreo crâșmă cu parfum naționalist de țuică de Pitești. Că dacă ar bea pălincă de Turț, e clar că ar avea doar brichetă, steagul vânzându-l pentru o cinzeacă- n plus. În cazul ăsta s-au sesizat autoritățile maghiare. Pentru dispariția afișării.
Facebook
WhatsApp
TikTok
