Hai că a venit și luna Mai. Au mai fost și alte maiuri. Vor fi și altele. Apropierea lui 1 Mai de Paște bulversează tot poporul, grăbindu-l spre supermarketuri, păduri, litoraluri, terase și alte locuri de fript mielul. E cam neobișnuită liniștea din orașe, dar binefăcătoare auzului. Mai auzi o vrabie, o albină, mai vezi o plantă crescând. Sau mai auzi cum trage apa vecinul de la un etaj nedefinit.
Același buluc dobitocesc spre litoral. Aceleași pajiști cu grătare la munte. Amestec de muzici sleite cu mititei. O nimicnicie a îmbulzelii și a îmbuibării. Dar, la urma urmei, asta-i turma. Ne aflăm în epoca grătariană și asta a-nceput să ne ocupe cam tot timpul. E totuși Săptămâna Mare, dar trendul e friptura. Nu cred că frige cineva pe grătar legume. Deși sunt incredibil de bune. Vor urma behăiala de după bere, sfintele bătăi televizate în direct. Apoi 5 minute de cucernicie în noaptea de Paști. Și tăvălugul va merge înainte.
Să fie clar, nu-mi bat joc de nimeni, observ doar că zilele libere ale românilor nu duc deloc la bibliotecă. Toți strigă că n-au timp să citească o carte, că muncesc prea mult. Și când vin „liberele”… grătarul, petul și maneaua.
Mai e totuși ceva luminos. Calea Luminii. Mihai Șerbănescu reușește din nou să o înfăptuiască. În Ardeal, după primul „Cristos a-nviat” se aprind lumânările pe coșurile cu bucate așezate pe marginea drumului, în șir lung. Preotul trece să le sfințească. E și asta o cale a luminii.
Ouă roșii, albastre, galbene, maro, verzi… Nu, e doar snooker. Joacă Ronnie cu Trump. Cum să ies la grătar.
Facebook
WhatsApp
TikTok
