„Istoricul unei familii dâmbovițene – 150 de ani de la nașterea lui Mihail I. Cornescu, la Muzeul de Istorie din Târgoviște

COMUNICAT DE PRESĂ

O nouă expoziție temporară vă așteaptă fi vizitată la Muzeul de Istorie din Târgoviște

 

Consiliul Județean Dâmbovița, prin Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște, vă invită să vizitați expoziția „Istoricul unei familii dâmbovițene – 150 de ani de la nașterea lui Mihail I. Cornescu (1876-1954)”, în perioda 9 aprilie – 24 mai 2026.  

Familia Cornescu provenea din vechea familie a boierilor Greceni. Logofătul Șerban Greceanu (fiul lui Șerban, fratele cronicarului Radu Greceanu) s-a căsătorit cu Ilinca Brâncoveanu, fiica domnitorului Constantin Brâncoveanu, care a primit drept zestre, printre altele, moșia dâmbovițeană Cornești.

Primul care a luat numele Cornescu a fost nepotul lor, Scarlat, care a păstrat însă și numele vechi, Greceanu (decedat în anul 1794). A fost cel care a înființat, în anul 1785, Școala din Cornești. Căsătorit cu Ecaterina Ghika, fiica Marelui Ban Dimitrie Ghica și sora lui Grigore al IV-lea Ghica Vodă, a avut ca fii pe Mihalache S. Cornescu (1783-1863), Mare Vornic, ctitor al bisericii din Cojasca, și pe Constantin S. Cornescu (1791-1870), caimacan domnesc în 1842, înmormântat lângă Biserica din Cornești. Acesta din urmă a avut doi băieți; unul dintre ei a fost Costache C. Cornescu (1830-1900), director al Teatrului Național, întemeietorul societății de vânătoare Sitarul, autorul lucrării „Manualul vânătorului” (1895), pentru care Alexandru Odobescu a scris „Pseudo-cynegeticos”, iar celălalt a fost Ioan C. Cornescu (1820-1890), general, ministru al Apărării Naționale timp de trei luni, în primul an de domnie al lui Alexandru Ioan Cuza, tatăl lui Mihail Cornescu.

            Mihail (Mișu) I. Cornescu (25.IV.1876, București – 29.IX.1954, Târgoviște) a fost fiul generalului Ioan Cornescu. În buna tradiție a familiei, a terminat Facultatea de Drept la Sorbona (Franța) în anul 1898. Reîntors în țară, a fost numit judecător la Găești, iar apoi a fost ales primar al orașului (1904-1907). În 1914 s-a căsătorit cu Ecaterina (Titi) Dudău, nepoata Smarandei Gheorghiu (Maica Smara), rămânând târgoviștean până la sfârșitul vieții. A participat ca ofițer în Primul Război Mondial, fiind comandant militar al Gărilor Bușteni și Iași. A fost decorat de către țarul Nicolae al II-lea al Rusiei cu medalia „Sfântul Stanislas, Clasa III”. A practicat avocatura până în anul 1921, când a fost numit Prefect de Dâmbovița din partea Partidului Conservator Democrat al lui Tache Ionescu. După dizolvarea partidului, s-a înscris în Partidul Țărănesc al lui Ion Mihalache și, ulterior, în Partidul Național Țărănesc. A fost ales senator de Dâmbovița (1928-1931, 1931-1932), s-a implicat în mișcarea pentru aducerea la tron a prințului Carol (viitorul rege Carol al II-lea); din acest motiv în 1929 a fost exclus din Partidul Național Țărănesc. S-a înscris în Partidul Naționalist-Democrat (fondat de către Nicolae Iorga și A. C. Cuza). A colaborat cu articole interesante la ziarul iorghist „Dâmbovița Nouă” (1931-1936). El este autorul lucrării „Potopul lui Noe” (1933) – epistolă către Alexandru Vaida-Voevod, în care face o analiză a vieții politice din România. Pasionat vânător, a fost fondator al Uniunii Generale a Vânătorilor.

            După preluarea puterii de către comuniști, Mihail Cornescu a suportat rigorile noului regim, fiind pensionat obligatoriu, anchetat, arestat în anul 1950 (timp de o lună), sub pretextul deținerii de muniție pentru arme de vânătoare. A fost înmormântat la Cimitirul Central din Târgoviște.

Colecțiile Complexul Național Muzeal ,,Curtea Domnească” Târgoviște cuprind fondul Cornescu-Cristescu (mobilier, documente, fotografii de epocă, albume, sigiliul familiei). În cadrul expoziției sunt prezentate și documente, fotografii și alte obiecte din colecția particulară a domnului Mihai Ion Tinel.

Compartimentul Imagine, Relații Externe,

Consiliul Județean Dâmbovița