Se vorbește, de mai multă vreme, despre modernizarea religiei. S-a spus că adaptarea și reinterpretarea religioasă include atât întoarcerea constantă la sursele vieții religioase, dar și la spiritul original al instituțiilor religioase și la adaptarea lor la condițiile actuale ale societății contemporane. Reinterpretări spirituale? Aiurea… Se dorește, oare, să ne Vedem? Preasfințitul VARSANUFIE PRAHOVEANUL șterge lacrimile ciobanului planetar și, în același timp, Biserica Ortodoxă Română îi interzice unui geniu al viorii, ALEXANDRU TOMESCU, să cânte cu un Stradivarius în bisericile sale. Este BACH un intrus în Catedralele neamului? Asta în timp ce Biserica Catolică își deschide larg ușile mari, pentru muzica divină și pentru harul cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe marele artist ORTODOX din tată în bunici și mai departe. Mă gândesc că smerenia fostului războinic al luminii e mult mai înălțătoare pentru fruntașii BOR, în fața sonatelor lui Bach și a arcușului magic al violonistului român. Între mercantilismul din ultima vreme al slujitorilor Bisericii și grația divină a muzicii, alegerea a fost făcută la repezeală. Într-o seară de poveste, la Pitești, într-o sală comunistă, urâtă și plină de igrasie ALEXANDRU TOMESCU a început să cânte din mijlocul scenei. Totul a devenit, ca într-un miracol, sclipitor, diafan și catifelat… Mă gândeam, atunci, oare cum ar suna muzica aceea în Mitropolia din orașul meu? Gânduri rele, după cum se vede astăzi…
Facebook
WhatsApp
TikTok
