Sunt de stânga, cred în anti-corupție și nu cred în PSD. Cred în valori social-democratice, văd puterea dată poporului, muncitorului și cred într-un puternic sector public. Cred în sindicate și în mișcările muncitorești. Cred că economia trebuie să se axeze pe bunăstarea comunității, în producerea sustenabilă de resurse, neprioritizând profitul în defavoarea omului. Cred în critică și-mi place să critic orice văd în față, de la scrierile lui Karl Marx, până la cele ale lui Zelea Codreanu. Mi-a plăcut să mă uit cu un ochi critic și la aceste alegeri prezidențiale și am comentat și câte ceva despre Klaus Iohannis.
O bună parte dintre persoanele pe care le urmăresc pe Facebook se identifică cu stânga politică (de la socialiști, până la social-democrați), iar tot o bună parte dintre aceștia au fost foarte sceptici în legătură cu alegerile prezidențiale din anul acesta. După ce am trecut de primul tur și când am văzut că speranța de-a avea la conducere un nou partid (o amestecătură ideologică, având oamenii de la stânga la dreapta), am rămas într-o situația destul de dificilă. Ce votăm? Ne ducem și punem ștampila pe un partid de dreapta, care prioritizează profitul și extinderea economică în defavoarea angajatorului (chiar în această perioadă, Președintele Klaus Iohannis a întors în Parlament schimbarea legii legată de coșul de cumpărături minim, înlocuindu-l cu unul minim pentru trai decent) sau un partid care se afișează în stânga, însă este puternic bazat pe nepotism, naționalism și valori de dreapta. Ce putem să alegem în aceste situații în care omul care crede în stânga democratică este pus la zid? Ne ducem și punem ștampila unde spun toți cei care se declară educați, cu un nivel de cunoștință superior față de restul românilor? Sau ne ducem și o punem pe o persoană votată în mare parte de persoane care trăiesc în mediul rural?
O bună parte dintre noi ne-am pus întrebări și am supus totul testului scepticismului. Ne-am întrebat cum ar arăta încă un mandat de-al lui Klaus Iohannis, alte legi întoarse în Parlament care ar putea ajuta românul de rând și ce-ar însemna asta pentru fiecare dintre noi. Imediat am fost criticați (fie public sau în privat), spunându-ne că suntem psd-iști și că ne-am vândut acestui partid corupt. Discuția în anumite cazuri a degenerat destul de puternic, iar argumentul celor venind din partea stângii nu au fost înțelese, complet ignorate, doar ca mai apoi acest grup să fie pictat în negru, devenind o țintă pentru anti-psd-iști, anti-corupțiști.
Dar să tragem puțin linia în acest punct și să înțelegem mai bine acest fenomen, în speranța că vom reuși să găsim niște răspunsuri care vor putea fi folosite pentru bunăstarea generală. Nu mă interesează să vorbesc aici despre cine cred eu că ar trebui să câștige sau cum ar trebui să votăm, ci despre atitudinea noastră și cum ar trebui să devenim mai critici în legătură cu ceea ce ni se oferă. Nu ne-am întrebat niciodată de ce acceptăm niște ca atare, fără a le supune prea mult testului veridicității sau a valorii, iar pe altele le refuzăm într-o clipită. Am acceptat discursul anti-corupție, l-am acceptat și pe cel anti-psd, iar apoi ne-am refugiat în orice nu este PSD și nu pare corupt la suprafață. Ne-am înconjurat de un scut protector care să pareze toate criticile care ar putea să vină asupra grupurilor noastre și le-am izolat de orice dezastru care s-ar putea întâmpla. Doar să ne amintim cât de mulți oameni au fost dezamăgiți de faptul că Rise Project a publicat acea investigație legată de Dan Barna, acuzându-i că îi susțin pe inamici. Din câte am înțeles, doar își făceau treaba de jurnaliști investigativi, doar că unii dintre noi ne-am simțit atacați și am dorit să ripostăm. Pare normal ca atunci când cineva dorește să ne lovească, să lovim și noi înapoi, însă în aceste cazuri politice, trebuie să ne întoarcem și puțin să vedem ce protejăm de fapt și dacă dorim să ne asumăm în totalitate această responsabilitate defensivă.
Iar atunci când ne-am întors capul poate vom vedea ceva ce nu este în conformitate cu valorile noastre, dar în care credem doar pentru că s-a manifestat ca fiind anti-psd și anti-corupție. Poate noi am crezut într-un sector public puternic, o deținere a factorilor de producție de către muncitori sau acces liber la internet pentru toată lumea, iar cei pe care îi protejam vedeau privatizarea ca răspunsul la orice întrebare. În acel moment, ce putem face? Continuăm să-i protejăm sau decidem să punem întrebări și să supunem totul unui test critic? Continutăm să-i apărăm de orice atac, crezând că ei sunt salvatori noștri, că indiferent de ideologia pe care ne-o oferă, ei vor fi salvarea?
Deci, continuăm sau mai bine punem totul sub semnul întrebări? Suntem ipocriți dacă le cerem oamenilor să gândească critic, dar nu-i lăsăm să fie critici în legătură cu anumite aspecte. Suntem pierduți dacă acceptăm totul așa cum ni se dă și nu vedem niciun fel de valoarea în critică. Acum noi decidem ce facem. Ne uităm la ce am scris mai sus, și ne înjurăm între noi, ne acuzăm că suntem vânduți psd-ului, că votăm analfabeți în funcții publice, sau îi supunem pe amândoi candidații unei analize critice. Nu este asta ceea ce ne dorim? Ceea ce le spunem noi copiilor noștri, să fie critici, că în ei e viitorul.
Radu Stochiță
Facebook
WhatsApp
TikTok
