Atentatele din capitala Belgiei, Bruxelles, care au șocat întreaga Europă, au lăsat în urmă un puternic sentiment de frică, într-un oraș care pare pustiit. Gabriela, o tânără târgovișteancă ce locuiește la Bruxelles, a pus la dispoziția redacție o serie de fotografii din primele zile de după atentate. Străzile, dar și stațiile de metrou și autobuz sunt goale, iar pasagerii sunt nevoiți să treacă prin filtre repetate ale poliției și armatei belgiene. Și fotografierea a fost restricționată, tot de teama unor noi atentate, fiind nevoie de legitimare specială pentru fotografi.
Târgovişteanca locuieşte la câteva minute de Malbec una din stațiile de metrou în care au avut loc atentate. În ziua fatidică a auzit explozia, dar nu şi-a dat seama ce este:
„Cine se gândea la aşa ceva? Apoi am primit mesaje de la prietenii care lucrează în clădirea UE și care în caz de atentat sunt efectiv închiși acolo: ,,Sunteți bine? Azi nu circulă metrourile, evitați aglomerațiile!!!Au loc atentate!!!,, a fost primul mesaj, imediat după explozie. Apoi: ,,Au fost explozii la metrou Malbeck și aeroport. Stați în casă!!” a povestit Gabriela pentru Gazeta Dâmboviței.
„Așteptam așa ceva pentru că aici sunt dese evenimentele în care sunt prinși câte unul din acești oameni cu prețul vieții altora. Au fost și în decembrie. Aici oamenii știu că nu sunt în siguranță. Sentimentul acesta îl am și eu când văd geniștii cu câini pe stradă și militarii cu armele din dotare. Aici toată lumea așteaptă explozia următoare. Nu poți ști care dintre cei de lângă tine poate avea o bombă pe el.
În ianuarie a fost o explozie aici la 300 m de mine. Era strada închisă, am auzit la radio și mi-a tradus patronul în engleză, că știa de ce am întârziat. În 16 noiembrie ne-a dat afară din metrou în Arts-Loi. Este a treia stație de la cea care a explodat acum. Am mers pe jos până la serviciu.”
Gabriela spune că atentatele i-au schimbat modul în care percepe viața și prioritățile, dar că nu va părăsi Belgia.
„Până acum vedeam fiecare zi ca pe un mobil de făcut bani ca să-mi satisfac anumite nevoi umane. De la atentate pentru mine, nu mai trec zilele așa de repede. Văd că într-o zi se pot face atât de multe.. inclusiv să murim. Rămân, pentru că dacă fugim toți, dovedim că nu suntem suficient de evoluați sau că suntem foarte speriați. Eu sunt doar realistă. Anul trecut în Piața 1 Mai Târgoviște cineva a tăiat pur și simplu o femeie cu un cuțit. Eu acolo, locuiam…”




