“Nu avem o casă mare” este primul lucru pe care doamna Angela ni l-a spus când am ajuns la poarta casei aflată pe strada principală din Ulmi. Familia Marinescu are, însă, un suflet uriaș.
Pe 24 februarie, când Rusia a declanșat operațiunile militare, doamna Angela i-a scris fostei colege ucrainence, cu care lucrase câțiva ani în Italia, și i-a spus să insiste ca fiica și nepoatele rămase în Ucraina să plece. S-a oferit să le ajute să ajungă în Italia, dar pentru asta trebuia ca cele trei să ajungă în România. „Sunt ca și copiii mei” spune aceasta.
Pe 24 februarie, Nely și-a încheiat tura în casa de schimb valutar în care lucra în Cernăuți, a mers acasă, a făcut câteva bagaje, și-a luat fiicele, pe Olga și pe Eva, și cu mesajul doamnei Angela în telefon a fugit de război. Cele trei au mers 9 ore pe jos, noaptea, până au reușit să ajungă la Vama Siret.
Războiul din Ucraina a schimbat direct viața a 44 de milioane de oameni și indirect viața întregului continent. Peste 1,5 milioane de ucraineni au fugit de război în mai puțin de două săptămâni. Aproximativ 300.000 au intrat în România, majoritatea, însă, în tranzit spre rudele care trăiesc în vestul Europei. Se așteaptă, însă, ca alte milioane de oameni să părăsească Ucraina, puternic distrusă de bombardamente, dacă în urma negocierilor de pace se vor crea culoare umanitare prin care aceștia să părăsească în siguranță teatrele de război. Cu suferința vecinilor au rezonat mii de români care au donat alimente, produse neperisabile, bani, și-au pus casele, pensiunile sau hotelurile la dispoziția refugiaților, i-au ajutat cu transport, traduceri, obținerea de acte sau chiar le-au oferit locuri de muncă.
Printre cei care fug de război se află și Nely o tânără de 32 de ani, împreună cu fiicele sale de 12 și 9 ani, Olga și Eva. Iubitul ei a rămas în Ucraina, unde s-a înrolat pentru apărarea țării. Acolo a rămas și tatăl ei, de origine română. Nely este una dintre cei norocoși, cei care au unde pleca, cei pe care îi așteaptă cineva care îi poate ajuta să construiască o viață departe de Ucraina. Mama ei este de mulți ani în Italia, unde muncește într-o fabrică de marochinărie. A fost și Nely de câteva ori, cu permis de muncă pe perioadă determinată, dar nu a avut dorința de a părăsi Ucraina. O face acum obligată de situație. Din Ucraina, în Italia, în vremuri de război, este însă o cale extrem lungă, pentru o mamă divorțată care crește doi copii. În seara izbucnirii războiului, după ce s-a întors de la muncă, Nely a făcut în grabă un bagaj pe care ea și fiicele ei să-l poată căra, pe jos, 70 de km până la vamă. Nu au luat mare lucru, câteva haine, acte. După 9 ore au ajuns la vamă, înghețate și epuizate, știind ce lasă în urmă, dar nu ce le așteaptă dincolo de granițele Ucrainei.
Zilele petrecute în România au încredințat-o, însă, că toți românii sunt oameni buni. De aceea a și vrut să stea de vorbă cu noi. La primul pas în România a primit sprijinul unor voluntari care le-au cazat într-o pensiune și care au luat legătura cu familia din Dâmbovița al cărei număr de telefon îl avea Nely. În două zile un alt voluntar le-a adus la Gara de Nord, de unde au fost preluate de Angela și soțul acesteia. A urmat o luptă pe care dâmbovițenii au dus-o pentru a le ajuta să plece spre Italia. Varianta avionului era imposibilă pentru că minorele nu aveau pașapoarte valabile. Așa s-a ajuns la soluția unui transport cu autocarul, după deschiderea rutelor umanitare prin Ungaria, pentru care era nevoie de bani. Doamna Angela a apelat la Crucea Roșie Dâmbovița, care a completat suma de bani necesară pentru bilet, și le-a oferit produse de îngrijire personală, dar și haine și încălțăminte groase, pentru că în fuga lor nu au plecat îmbrăcate potrivit. În aceeași zi, în așteptarea reprezentanților Crucii Roșii, cele patru s-au oprit la un restaurant din Centrul Vechi. Când le-au auzit vorbind, reprezentanții Restaurantului San Marco au realizat că au de-a face cu refugiați și au decis să le ofere o masă din partea casei. Câteva zile mai târziu, primarul comunei Ulmi, Bogdan Tița, le-a invitat la masă în familie și le-a dăruit în nume personal bani pentru a avea pe drumul spre Italia. În această dimineață cele trei și-au luat la revedere de la Angela și soțul acesteia și au urcat în autocarul spre o altă viață. Cu convingerea că românii sunt buni și reușind să zâmbească în ciuda a tot ce li se întâmplă. Nely nu se gândește că nu se va mai întoarce în Ucraina. Ne-a spus că, atunci când bombele nu vor mai cădea peste țară, se va întoarce la Cernăuți, la casa pe care a construit-o cu greu. Nimeni nu poate anticipa acum, când va fi acel moment!
Facebook
WhatsApp
TikTok
