În această seară m-am dus să-mi iau rămas bun de la Panda…L-aș fi condus mâine pe ultimul drum dar nu pot ajunge…E depus la Capela Mitropoliei. I-am dus garoafe și am aprins o candelă.
Am prins o parte din slujbă și fiind multă lume, am stat afară. Acolo l-am văzut pe fiul său, de 7 ani, care strângea conuri de brad pentru a simula un joc de fotbal. Atunci am simțit un fior și mi-a venit să plâng…Eram cu un prieten, Geo, care m-a scos din stare, întrebându-l pe cel mic ce fotbalist preferat are. A zis:”Ronaldo” – cu un ton liniștit, noi aflând înainte că a înțeles că tati va pleca dar va fi mereu cu el…
Am intrat, ne-am luat rămas bun și am plecat în liniște…Îmi veneau în minte imagini de la sală, unde am jucat ani la rând fotbal…Parcă te văd cu zâmbetul tău larg, cu o bere-n mână, la Pui de Urs…Acel bar nu mai există, dar tu vei exista mereu în amintirile noastre, care nu mor niciodată!
Nu voi uita cum de pe patul de spital, ai ajutat alți oameni care aveau nevoie! Dumnezeu să te odihnească în pace și să te așeze cu drepții! Drum bun, Panda! Drum bun…Multă putere alor tăi!
BMG