Discurs istoric al deputatului Ionuț Vulpescu în impresionanta Catedrală Uspenski din Helsinki

Deputatul PSD Ionuț Vulpescu a ținut recent un discurs în impresionanta Catedrală Uspenski din Helsinki unde a vorbit despre despre război, despre adevăr și responsabilitate morală.

„Am trăit la Helsinki unul dintre acele momente rare în care istoria, credința și responsabilitatea publică se întâlnesc. Am avut onoarea să iau cuvântul în impresionanta Catedrală Uspenski din Helsinki — un loc în care se simte, aproape fizic, pulsația unei Europe care a învățat, prin suferință, ce înseamnă libertatea și demnitatea umană.

Acolo s-a desfășurat Conferința Internațională “Resisting Empire, Promoting Peace”, organizată de Conferința Bisericilor Europene (CEC), împreună cu liderii Bisericii Ortodoxe și ai Bisericii Luterane din Finlanda, ai Patriarhiei Ecumenice, ai unor instituții academice de top și lideri religioși, politici și culturali din întreaga Europă. O adunare de voci lucide, responsabile, venite din toate tradițiile creștine — ortodoxă, protestantă, catolică — unite prin aceeași preocupare urgentă: cum ne apărăm credința și umanitatea de abuzul politic, de manipulare, de logica imperială care a adus atâta suferință continentului nostru.

A vorbi acolo despre război, despre adevăr, despre responsabilitate morală, nu a fost un simplu exercițiu de analiză. A fost o mărturisire. O reafirmare a faptului că tăcerea, în fața agresiunii și a deformării sacrului, devine complicitate. Și că Europa de astăzi are nevoie, poate mai mult ca niciodată, de vocea limpede a celor care nu confundă credința cu dominația și pacea cu resemnarea.

A fost un privilegiu să aduc, în acest cadru, perspectiva Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei și angajamentul nostru.” a spus Ionuț Vulpescu.

Textul integral al discursului:

Eminențele Voastre,
Excelențele Voastre,
Dragi participanți,

În ultimele zile, am sărbătorit la Constantinopol – în prezența Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a Papei Leon al XIV-lea – împlinirea a 1700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea.
Este o mare bucurie pentru noi că Conferința Bisericilor Europene ne-a invitat la o conferință având ca temă rolul factorului ecleziastic în criza ucraineană și în războiul care a urmat invaziei ruse. Ca Adunare Interparlamentară a Ortodoxiei (IAO), am subliniat în mod constant că astfel de inițiative sunt importante pentru ca comunitatea internațională să înțeleagă că, dincolo de dimensiunea politică și teritorială, există și o dimensiune religioasă a acestei situații.

Datorită naturii unice a IAO, ca organizație parlamentară internațională cu orientare religioasă, îmi veți permite ca în intervenția mea să specializez discuția, referindu-mă la propria noastră abordare, așa cum s-a conturat în cei 33 de ani de experiență și acțiune în domeniul complex al relațiilor interparlamentare.

Organizația noastră, promovând și susținând legitimitatea internațională și în acord cu comunitatea internațională, a procedat la condamnarea invaziei ruse în Ucraina ca act agresiv ce încalcă dreptul internațional și Carta Organizației Națiunilor Unite. O invazie care a implicat comunitatea internațională într-o criză care, în contextul realității internaționale în schimbare, în domeniul noilor tehnologii și al globalizării economiei, durează deja de aproximativ patru ani. Dumneavoastră, cei prezenți astăzi aici, veți încerca să abordați consecințele acestei crize în domeniul credinței creștine și al ordinii bisericești. Dorim să contribuim cu următoarele observații.

Astăzi, această adunare trebuie să adopte o poziție clară și principială cu privire la natura impactului religios și social al jocurilor politice desfășurate de Federația Rusă. Ceea ce observăm nu este un simplu conflict regional, ci reactivarea deliberată a unei doctrine imperiale și coloniale bazate pe expansiune teritorială, dominație și negarea sistematică a suveranității naționale. Războiul în curs împotriva Ucrainei reprezintă cea mai brutală și vizibilă expresie a acestui reflex imperial, care s-ar putea extinde oricând și asupra altora.

Comportamentul Rusiei reflectă un tipar clasic de conduită colonială: dezumanizarea națiunilor vecine, negarea legitimității lor istorice și încercarea de a impune subordonarea politică, culturală și civilizațională. Astfel de narațiuni nu sunt accidentale — ele sunt instrumente atent construite ale unei agresiuni ce depășește simbolicul. Ele pregătesc terenul ideologic pentru ocupație, integrare forțată și distrugerea autodeterminării democratice.

La fel de alarmantă este instrumentalizarea sistematică a creștinismului ortodox ca instrument de propagandă de stat și justificare militară. Limbajul religios este folosit ca armă pentru a legitima cucerirea, a binecuvânta violența și a promova un periculos mit al Rusiei ca putere providențială sau „mesianică”, investită cu un presupus mandat divin de a domina pe alții.

Această fuziune între ambiția imperială, ideologia colonială și instrumentalizarea religiei este una dintre cele mai periculoase configurații politice posibile. Ea transformă agresiunea militară într-o așa-zisă datorie sacră și convertește crimele internaționale în acte prezentate fals drept misiuni morale sau spirituale. Istoria europeană ne-a arătat deja, în mod repetat, consecințele catastrofale ale unor astfel de alianțe între absolutismul politic și manipularea religioasă.

Din aceste motive, Adunarea Interparlamentară a Ortodoxiei trebuie să condamne ferm și fără echivoc imperialismul rus, practicile sale coloniale și exploatarea cinică a credinței ortodoxe în scopuri de război și dominație. Nu poate exista ambiguitate în fața agresiunii, nici relativism în fața încălcărilor masive ale dreptului internațional și nici toleranță față de sacralizarea violenței.

Datoria noastră este să fim alături de victimele acestei agresiuni, de suveranitatea națiunilor, de valorile democratice și de ordinea juridică internațională. Tăcerea sau ezitarea într-un astfel de moment nu înseamnă neutralitate — ci complicitate. A apăra pacea astăzi înseamnă a numi clar ideologia imperială, colonială și pseudo-mesianică ce alimentează acest război și a i-o opune cu unitate, responsabilitate și hotărâre neclintită.

Trebuie să afirmăm de asemenea cu claritate că a trăi și a ne exercita democrațiile în frică, doar pentru că Rusia nu a înțeles că principiul autodeterminării este sacru — în ciuda pretențiilor sale de autoritate istorică asupra a ceea ce este sacru — contrazice fundamentele oricărei atitudini morale ortodoxe și autentice umane.

Trebuie să afirm că ne aflăm astăzi aici, în fața dumneavoastră, ca cei care au exclus conducerea rusă din Adunarea Interparlamentară a Ortodoxiei. Aceasta a fost modalitatea noastră de a sancționa ceea ce s-a întâmplat în Ucraina și modul nostru de a exprima angajamentul ferm că astfel de jocuri ale puterii nu vor avea niciodată sprijinul sau consimțământul nostru.

Ca răspuns direct la pericolele generate de instrumentalizarea religiei în scopuri imperiale și coloniale, este esențial ca bisericile să caute aliați naturali și democratici în misiunea lor publică. Parlamentarismul, ca structură instituțională a reprezentării populare, este cel mai legitim partener în acest efort. Această direcție a fost deja asumată la nivel global de Uniunea Inter-Parlamentară prin Conferințele Parlamentare pentru Dialog Interreligios din 2023 și 2025, care au afirmat clar necesitatea unei cooperări structurate între parlamente și instituțiile religioase în abordarea crizelor globale de astăzi.

Organizația noastră a contribuit decisiv la aceste inițiative și trece acum de la principii la implementare, în dialog cu IPU și cu parteneri-cheie din lumea musulmană, precum Institutul Regal pentru Studii Interreligioase și Liga Lumii Musulmane, pentru crearea unor structuri permanente de dialog parlamentar–religios. Totuși, pentru ca acest cadru să devină o forță eficientă împotriva politizării și militarizării credinței, este indispensabil angajamentul activ și responsabil al Bisericilor însele. Numai prin acest dublu angajament — parlamentar și religios — dialogul poate servi pacea, nu puterea, iar credința poate fi protejată de capturarea ideologică.

Cu aceste cuvinte, doresc să închei intervenția mea și să vă mulțumesc sincer pentru oportunitatea de a participa la Conferința dumneavoastră. De asemenea, doresc să reafirm, în cei mai clari termeni, că Finlanda va avea întotdeauna sprijinul nostru neclintit. Integritatea frontierelor sale teritoriale, identitatea sa religioasă și pluralismul său cultural vor fi constant prețuite, apărate și reprezentate în toate acțiunile noastre oficiale. Ca semn de apreciere pentru Finlanda și în recunoașterea rezilienței sale politice și spirituale din ultimii ani, următoarea Adunare Generală AIO va avea loc la Helsinki, în luna iunie a anului viitor.

Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți!