Cu verdețurile, la șosea! Cum fac față micii producători de la Ilfoveni ofensivei supermarketurilor

De 14 ani, Mădălina se ocupă de legumicultură. Este unul din nucetenii care locuiesc la șosea pe DN 71, în satul Ilfoveni. În ultimii ani, pe la porțile localnicilor au început să apar tarabe de legume provenite din solariile din spatele caselor. Mădălina are patru solarii, pe care le muncește mai mult singură. Soțul are și serviciu, iar copilul merge la școală:  “Nu pot să zic că foarte bine, dar ce să facem? Ne descurcăm. Mai mergem și la piață cu produsele. Mai greu, oricum. Mai ales pe timp de iarnă e mult mai greu față de vara. Mai avem și serviciu pe deasupra. Ne descurcăm binișor. Suntem mulți aici în sat care avem solarii. A început câte-o tarabă, câte-o tarabă. Fiecare ne-am luat unul după altul. Am văzut că merge cât de cât și ce să facem? Trebuie să muncim, să facem ceva. Și mâncarea tot timpul o să meargă pentru că toată lumea consumă verdețuri și legume.”

Mădălina este unul din sutele de mici producători din bazinul legumicol al județului care se luptă să-și valorifice producția în fața ofensivei supermarketurilor. Marii retaileri au început să  deschidă magazine tip supermarket și în localitățile rurale, așa că lupta e tot mai inegală. La Ilfoveni oamenii au două soluții: vând la poartă sau vând la piață. Ce rămâne donează, conservă sau aruncă. La verdețuri pierderile sunt cele mai mari, pentru că acestea nu rezistă multe zile după ce sunt culese.”De 14 ani avem solarii. Producem vara roșii, ardei, vinete, de toate. Și pe timp de iarnă, verdețuri.

Mai rămâne, mai aruncăm, mai dăm și de pomană. Nu se vinde chiar toată. Ținând cont că avem și mult, în primul rând, dar na, omul dacă mai merge și la supermarket să-și facă cumpărături, nu mai vine și până aici la țară. Mai ia și de acolo. Clienții i-am făcut pe parcursul anilor.
Sunt proaspete, mai mult bio pentru că le punem numai gunoi de grajd, nu le stropim. Doar de dăunători, da. Nu roșia, cum se zice, să o înroșești sau ridichea; ridichea mai mult cu gunoi. Asta nu se face fără gunoi de grajd.” spune Mădălina, în timp ce așează marfa pe taraba din fața curții.

În același mod se străduiesc să se descurce toți legumicultorii. Cele mai mari provocări vin din lipsa forței de muncă și lipsa unei predictibilități în ceea ce privește clienții. Astfel aceste afaceri se rezumă la cât poate munci familia prin forțe proprii. Nici nu se poate vorbi de o concurența cu marile lanțuri de magazine, eforturile îndreptându-se spre a obține o producție cu gust ca “pe vremuri”.