Constantin Dobre a prins un război, colectivizarea, comunismul și democrația românească, în cei 102 ai vieții sale. Astăzi, cu onoruri militare, a fost condus pe ultimul drum în cimitirul Bisericii din Corbii Mari, acolo unde deja avea nu unul, ci două monumente ridicate cu zeci de ani în urmă pentru cinstirea eroilor neamului. A fost singurul veteran român care și-a văzut numele cinstit ca erou încă din timpul vieții, pentru că undeva s-au pierdut datele exacte ale celor care au murit în atacul din pădurea Băneasa, iar Dobre, deși viu, figura ca mort în război. Povestea o puteți citi mai jos.
“L-am pierdut pe unul dintre cei mai buni OAMENI ai comunității. Veteranul nostru, Constantin Dobre (nea Tică) s-a dus într-un loc mai bun, lângă camarazii de odinioară, alături de care a învățat și ne-a învățat ce înseamnă curajul, sacrificiul, onoarea.
Azi, vorbesc toți despre pace cu ușurință, dar cine l-a ascultat măcar o dată în viață pe nea Tică vorbind despre război înțelege mai profund semnificația. O viață cât o istorie a avut, cu povești cutremurătoare și fapte incredibile. Peste un secol ne-a bucurat pe toți cu modelul său de virtute.
Îi rămânem îndatorați, cei care l-am cunoscut, copii, nepoți, întreaga comunitate. Rămâne simbolul nostru etern, purtat din această lume cu onorul cuvenit al Gărzii de Onoare și drapelul pe sicriu.
Dumnezeu să te aibă în pază, EROULE!” a scris pe pagina sa de facebook, primarul comunei Corbii Mari, Ionuț Bănică, după funeralii.
Gazeta Dâmboviței a stat de vorbă cu veteranul Constantin Dobre, în 2018. Povestea lui, în rândurile de mai jos.
Nea Dobre își duce traiul în comuna natală, Corbii Mari. De aici a plecat în 1943 la război. A participat la luptele din pădurea Băneasa, unde tot plutonul lui a fost secerat de o mitralieră germană. Nea Dobre povestește că primiseră ordin să înainteze fără uz de arme, pentru că nemții ar fi trebuit să se predea. Neamțul nu s-a predat! El singur, din întreg plutonul, a scăpat. Nici acum nu știe cum. Fugea prin porumb cu mitraliera aruncând gloanțe în jurul lui. A doua zi a fost preluat de o altă companie.
Ajuns la 95 de ani (n.r. în 2018 la momentul realizării materialului), episodul îl urmărește într-un mod pentru care Nea Dobre mai are puterea să zâmbească. În localitatea sa au fost ridicate două monumente ale eroilor. Iar Nea Dobre figurează ca erou mort în luptele celui de-al doilea război mondial, pe amândouă. „Morți, aici sunt morți, toți care sunt trecuți pe cruce. Nu e nici unul viu, singur eu sunt viu pentru că unitatea, regimentul nu a mai știut de mine. Plutonul din care făceam parte a fost curățat de o mitralieră germană. (…) Am fost decimați pentru că nu mai aveai crezământ nici la nemți, nici la ruși. Cu cine să mergem la treabă? Rușii sigur că au invadat România și oricum nu ne simpatizau ei pe noi, că nu aveau cum să ne simpatizeze. Nemții au distrus plutonul cu mitraliera. Românii, ai nimănui! Indiferent de cum își imaginează unii scriitori, România a fost o țară, să zic așa, un abator, un măcel de război. Împotriva cui și cine ne apăra pe noi?„ povestește veteranul. Vine când și când și aprinde lumânări pentru cei plecați, dar și pentru el.
În urmă cu câțiva ani a fost la Cercul Militar să obțină o pensie de veteran. Oamenii i-au spus că e mai complicat, pentru că e mort. Atunci și-a adus aminte de pădurea Băneasa. Bănuiește că i s-a pierdut urma în acte, de aceea figurează la morți. Pentru pensie a fost nevoit să facă mai multe drumuri și cu ajutorul primăriei din localitate a făcut dovada că e viu. I s-au stabilit ca drepturi bănești- 470 de lei, pensie de veteran. Nu știe dacă e corect sau nu, pentru că spune că nu el poate aprecia valoarea a ceea a făcut pentru țară. Iar țara a stabilit că banii aștia sunt suficienți.
Cu livretul militar mai tot timpul în buzunar, Nea Dobre deapănă amintiri de război celor care au vreme să-l asculte: „Am plecat pe 27 aprilie, din țară, pe front, în Cehoslovacia, după inamic, că așa ceruse comandamentul rus. Am sosit acolo, la Bruno, pe 9 mai, dar s-a terminat războiul. Și am venit înapoi, 1200 de km, pe jos. Cu Armata a 4-a am venit. Că linia ferată era ocupată de armata rusească cu captură.”
Despre ocupația rusă, bătrânul își amintește „Pe 24 august era cerul plin de manifeste: Frați români dați drumul trupelor sovietice ca să fie bine de voi! (reporter A fost bine?) Cum să fie bine? Nu a fost bine, dar asta e teoria războiului. Pe urmă a venit colectivizarea forțată, pe urmă deportarea de chiaburi că ăștia nu sunt oameni și nu merită să stea între noi și du-i pe șantiere și canale să îi decimeze…Vremuri grele am petrecut!„
Facebook
WhatsApp
TikTok
