Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este prăznuit în fiecare an pe data de 26 octombrie, iar în tradiția populară, această sărbătoare marchează începutul iernii.
Sărbătoarea Sfântului Dumitru este marcată cu cruce roșie și are o importanță deosebită pentru creștinii ortodocși. Sfântul Dumitru este cunoscut și sub denumirea de Sfântul Dimitrie Izvorător de Mir. Această denumire este folosită deoarece din moaștele sale, care se află în Tesalonic, a curs și curge mir.
Despre viaţa sa, nu se cunosc foarte multe detalii, decât că a fost militar de carieră şi a trăit în secolul IV, în vremea împăraţilor romani Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305).
În acea perioadă, să fii creştin era un lucru periculos pentru că împăraţii încă se închinau la zei şi nu voiau să adopte dogma creştină.
După moartea tatălui său, prefectul din Tesalonic, împăratul Maximian l-a numit pe Sfântul Dumitru guvernator al Tesalonicului și i-a dat poruncă să-i persecute pe creștini. Dimitrie nu a respectat porunca împăratului și a început, în schimb, să propovăduiască credința creștină. Aflând acestea, împăratul a ordonat ca sfântul să fie întemnițat și condamnat la moarte.
La acea vreme, una dintre pedepsele comune pentru creștini era lupta în arenă cu gladiatorii. Potrivit tradiției, Nestor, un tânăr creștin, i-a cerut binecuvântarea Sfântului Dumitru pentru a merge să-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului și a pune, astfel, capăt luptelor sângeroase din arenă. Sfântul Dumitru l-a însemnat cu semnul sfintei cruci și i-a zis: „Du-te și pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos Îl vei mărturisi”.
Prin rugăciunile Sfântului Dumitru, Nestor a reușit să-l străpungă cu lancea pe Lie, iar la finalul acestei lupte, împăratul Maximian le-a poruncit ostașilor să-i omoare pe Nestor și pe Sfântul Dumitru.
La noi, pe lângă numele bărbăteşti Dumitru, Dimitrie, cu prescurtări precum Mitrea, Mitru, Mitu, Dima şi diminutive ca Mitruş, Mitruţ, Mitrel, Mitrica, Mituş, Mitel, Mitică, iar uneori Mitty, sub influenţa occidentală, există şi numele femeiesc Dumitra, de unde Miţa şi alte forme diminutivale.