Ceva sau cineva l-a supărat pe Calcan! Și l-a supărat rău!

Senatorul PSD, Valentin Calcan, se exprimă mai rar în spațiul public. Dar și când o face… Recent am citit într-o publicație online (politica-broastei.ro) o declarație intersantă a senatorului de sud, despre o situație din… nord. Mai exact, pe când colegii săi dădeau cu vorbe-n Consiliul Științific al Ministerului Mediului care nu a avizat niște construcții prin Bucegi, Valentin Calcan s-a poziționat contra curentului (din propriul partid, curent inițiat chiar de Adrian Țuțuianu) și a zis că totul e pe lege. Asta pentru ca așa și este, membrii consiliului având un manadat de apărare al parcurilor naturale, în afara intereselor politice.

Iată și declaraţia elaborată a senatorului PSD:

„Consiliul Ştiinţific al Parcului Natural Bucegi a luat o decizie corectă, bazată pe lege. În acest caz, prin lege înțelegem Planul de Management al Parcului. Pentru ca lucrurile să fie foarte clare, situaţia este următoarea. Parcul Natural Bucegi, arie naturală de interes naţional, mai mult, una dintre cele mai vizitate arii naturale protejate din România, este format din mai multe zone distrincte printre care zona de management durabil şi zona de dezvoltare durabilă a activităţilor umane. Delimitarea acestor zone a avut la bază studii de cercetare, lucrări de specialitate, referitoare la patrimoniul natural al Parcului. Aşa cum sunt definite în Planul de Management, prin zona de management durabil înţelegem terenurile a căror valoare a biodiversităţii permite şi utilizarea raţională a resurselor naturale, precum şi activităţi de protecţie a pădurilor şi activităţi ştiinţifice şi educative. Asta înseamnă că în aceste zone nu poţi să construieşti nimic. Unde poţi să construieşti cabane, pensiuni, hoteluri etc? Numai în zona de dezvoltare durabilă a activităţilor umane. Aşa scrie în Planul de Management, adică în lege! În cazul în care mă întrebaţi (din ceea ce ştiu eu), este vorba de investitori străini care au cumpărat câteva zeci de hectare aflate în zona de management durabil, adică acolo unde nu poţi să construieşti nimic. Mi-e greu să cred că nu au ştiut ce cumpără!”

“Când nu ai plantat în viaţa ta un copac, nu ai îngrijit o floare, nu poţi să decizi să tai o pădure sau să torni beton acolo unde se află o floare de colţ. Se vede, însă, că domnii din Consiliul Ştiinţific au cam plantat ceva pomi în viaţa dânşilor. Administraţia, fie judeţeană, fie locală, desigur că-şi doreşte investiţii, investitori. Pentru că investiţiile generează taxe, înseamnă impozite şi înseamnă locuri de muncă. Cine nu şi-ar dori aşa ceva? Cine ar fi împotrivă? Rămâne o singură “mica problemă”: drumul de acces. Nu sunt economist de profesie, dar sigur, aceşti potenţiali investitori care propun staţiuni turistice de cca 4.000-5.000 de locuri de cazare, cumpărând terenuri unde prin Planul de Management nu se poate construi nimic, au soluţia pentru schimbarea Planului, precum şi răspunsul la întrebarea: pe care drum vor circula aceşti turişti? Pentru că pe drumul prin Dichiu-DJ 713, fără investiţii împotriva căderilor de zăpadă, va fi în continuare închis pe timp de iarnă, iar pe drumul DJ 714 Sanatoriu-Moroieni, încet, încet, drumul va deveni un fel de canal. Asta pentru că, la un calcul simplu, la o coborârre din munte pe o maşină se depun cca 20 kg de noroi, iar la 1.500 de maşini pe zi, faceţi singuri calculul.”

 Acum dincolo de faptul că Valentin Calcan are și el o afacere în munte, aspectele subliniate sunt unele de bun simț. Iar problema drumului în munte este cât se poate de reală. Cât despre interesele care patronează munţii Dâmboviţei, acestea am putea spune că ajung până la …mare.