Atacul de noapte, repus în scenă la Târgoviște. Este unul din cele mai spectaculoase momente din istoria României

În cadrul evenimentelor prilejuite de Zilele județului Dâmbovița, în incinta Curții Domnești, a fost reconstituită una din cele mai importante bătălii din istoria României. Sute de spectatori au urmărit reconstituirea momentului istoric al cărui protagonist a fost legendarul domnitor Vlad Țepeș.

Atacul de noapte este una din cele mai mari bătălii duse de domnitorii români, prin caracterul său aparte.  O demonstrație de curaj unică în istoria omenirii (niciun alt lider nu s-a deghizat și a atacat o tabără dușmană din interior). Vlad Tepeș și cei mai buni osteni s-au îmbracat în straie turcești și s-au infiltrat între otomani. Ținta sa era cortul sultanului. Marii viziri Mahmud și Isac sunt uciși în luptă, dar sultanul turc  scapă pentru că nu dormea în cortul cel mare.

În noaptea de 16-17 iunie 1462, în timp ce turcii și-au așezat tabăra la sud de capitală, Vlad a dezlănțuit atacul său cu peste 10.000 de călăreți. Conform relatărilor lui Chalcondyles, înaintea începerii atacului, Vlad a intrat în tabăra turcească îmbrăcat în straie turcești, și a circulat nestingherit, încercând să afle care este cortul sultanului și organizarea taberei. Atacul a început „la trei ore după apusul soarelui și a durat până la patru dimineața” după sursele istorice și a provocat o mare confuzie în tabăra otomană. Valahii au sunat goarnele și au dat foc corturilor turcești. Mâhnit de cele întâmplate, Mehmed a decis totuși să atace capitala, dar a găsit-o părăsită și cu porțile larg deschise.

În timpul pregătirilor pentru atac, Vlad Ţepeş, asemeni multor alţi domnitori români a folosit o serie de tactici menite să îi deruteze pe străini precum: pârjolirea pământurilor, otrăvirea fântânilor, devierea râurilor mici şi formarea unor terenuri mlăştinoase, capcane şi izolarea populaţiei în munţi pentru a o feri de mânia otomanilor. Acest episod a avut un aport deosebit pentru încetarea tuturor ambițiilor și încercărilor otomane de a anexa Valahia la imperiu.

Istoricul Chalcondyles, descriind reacția sultanului după atac, a scris: „Atât de copleșit a fost de cele văzute, încât sultanul a spus că nu poate lua pământurile unui om care face atâtea minunății și își impune voința asupra supușilor săi în felul acesta și cu siguranță că un om care a făcut atâtea este demn de lucruri mărețe.”