Cei care trec joia dimineață prin zona ITM Dâmbovița văd la un colt de stradă câțiva oameni care povestesc cu câte o cafea în mână. Este ceea ce a mai rămas din bursa lăutarilor, locul unde sute de familii din județul Dâmbovița și nu numai și-au tocmit lăutarii pentru nunți, botezuri sau alte evenimente fericite din familie. În anii de vârf ai bursei, sute de oameni veneau după lăutari, la Târgoviște. Cei mai mulți știau exact pe cine caută, pe cine vor la nuntă, dar în acele vremuri asta era singura cale de a-i găsi și de a tocmi data și prețul. Plus că așa era obiceiul, iar asta făcea parte din eveniment!
În această joi, i-am văzut la o terasă, peste drum de colțul în care îi vedeam mereu, printre alții pe Stelian Apostol și Fiică lăutarul, și m-am oprit să tocmesc niște amintiri. Ale mele și ale lor. În casa noastră s-a auzit Marcel Budală, Ion Onoriu, Dona Dumitru Siminica, Romica Puceanu la pick-ul vechi al tatălui meu. Așa că muzica lăutărească e parte din amintirile mele. Mai în glumă, mai în serios, am spus de multe ori că dacă aveam voce mă făceam lăutar de muzică lăutărească veche, acea muzică care se lipește de suflet cu fiecare notă și fiecare vers.
Cum vremurile se schimbă și gusturile se schimbă. Iar în ultimii ani, lăutarii vechi au pierdut tot mai mult teren în fața noilor genuri muzicale ajutate de tehnologie, preferate de tineri. Clasica lăutărie mai are loc acolo unde părinții sau rude mai în vârstă insistă, tot din nostalgia tinereții, vor să audă acorduri de acordeon, vioară sau țambal, dar și infexiunile vocale ale genului. Este cea mai mare durere a lăutarilor care își deapănă amintirile în bursa lăutarilor. Pentru că astăzi, bursa nu mai e despre planuri de viitor, ci despre povești din trecut. Așa am aflat că Fiică vine dintr-un neam de lăutari de la Teiș, unde în urmă cu anii era o pepinieră de lăutari. Tradiția s-a pierdut. Apostol vine de la Pietroșița, o localitate veche de munte, cu un farmec aparte. Ceilalți sunt mai tineri, vorbesc mai puțin, pentru că între lăutari ierarhia e dată de valoare și vârstă.
Am petrecut o oră în amintirile lăutarilor, cu un sentiment amestecat de tristețe și bucurie, dar și cu promisiunea că voi mai merge, joia, la bursa lăutarilor, ca unul care se agață de ultimele zile ale unei epoci.
Crina Zamfirescu
Facebook
WhatsApp
TikTok
