Cred că, în general, despre lucrurile bune nu trebuie să scriem prea des, ele ar trebui să facă parte din „normalitatea” vieții noastre, atât de complicată azi… Azi, Târgoviștea mea arată altfel, e un oraș schimbat în bine, e o bucurie să-ți plimbi amicii, veniți de departe, pe străzile adolescenței lor și să-i auzi, mirându-se, că se poate, iată, chiar și pe la noi…
Am citit zilele trecute un editorial pentru Bloomberg, scris de Robert D. Kaplan, care face o radiografie a relației Rusia-România-Republica Moldova, în contextul războiului din Ucraina, în urma unei vizite recente la Târgoviște: El scrie așa: „În 1984, în timpul celei mai întunecate perioade a regimului stalinist al dictatorului român Nicolae Ceaușescu, am vizitat Târgoviște, la peste o oră la nord-vest de capitala București, pe câmpia Munteniei. Era un oraș infernal, cu străzi pline de noroi, câteva mașini dărăpănate, fără niciun loc decent pentru a mânca și cu gunoaie peste tot. Oamenii arătau și miroseau urât.(…) În urmă cu două săptămâni, am revizitat Târgoviște pentru prima dată în aproape patru decenii. Acum este un oraș strălucitor și plin de viață, cu drumuri noi cu limitatoare de viteză, flori și garduri vii tunse, supermarketuri și restaurante noi și mașini de ultimă generație peste tot. Oamenii arătau și se îmbrăcau ca oriunde în Occident.” Și jurnalistul continuă: „Târgoviște este un miracol al apartenenței României la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și la Uniunea Europeană; prima a oferit un sigiliu de aprobare pentru investiția inițială în 2004, iar cea de-a doua a oferit ajutor și standarde pentru dezvoltare de ani de zile.”
Și mai citez aici, pentru că suntem dincolo de politica meschină din jurul nostru, este – așa cum tot repet – doar un mod de a „experimenta normalitatea”, într-o lume distopică în care trăim: „Am venit la Târgoviște pentru a vizita locul în care Ceaușescu și soția sa, Elena, au fost judecați și executați în ziua de Crăciun din 1989 – un eveniment care are legătură directă cu ceea ce se întâmplă în Ucraina. Din cauza unui truc al unghiului de filmare, impresia din clipurile video granulate ale evenimentului este aceea a unei săli de dimensiuni considerabile. Dar procesul demonstrativ grăbit al ceaușeștilor s-a desfășurat într-o cameră minusculă din vechea școală Calvary, aflată în apropierea căii ferate. (…) Din sala de judecată au fost conduși pe un hol scurt într-o curte, unde au fost sumar legați la ochi și împușcați. Tot ce s-a întâmplat bun în România își are originea în acel moment. În toate vizitele pe care le-am făcut în România de-a lungul deceniilor, nu am detectat niciodată vreo remușcare pentru modul în care cei doi soți au ajuns la sfârșitul lor.”
Și mai vreau să vă povestesc ceva și despre un proiect cultural, marca Gazeta Dâmboviței… Am lansat anul acesta Colecția de cultură din Gazeta Dâmboviței, au apărut deja câteva cărți ale colaboratorilor pe care-i puteți citi în fiecare zi, în paginile noastre. Lucrăm acum la cinci cărți despre Târgoviștea noastră, dorim să le lansăm în septembrie, la sărbătoarea orașului… Sperăm să ne bucurăm și de sprijinul Primăriei Municipiului Târgoviște și vom încerca să arătăm, după puterile noastre, imaginea frumoasă a orașului în care trăim, pe care-l iubim și despre care scriem și în Gazeta Dâmboviței. Cărțile noastre vor fi despre Lumea văzută de la Târgoviște, apoi 100 de tablete despre Târgoviștea veche, dar și Câte șapte întrebări din Târgoviște pentru intelectuali de marcă ai României și, desigur, o carte despre Oamenii Cetății. Vom reveni și cu alte amănunte…
Facebook
WhatsApp
TikTok
