ACTUAL: Ioan Viștea – Urmașa penală a lui Traian

Este la mintea cocoşului, inclusiv a celui aflat în arest, că Elena Udrea este depozitara unui imens tezaur de fapte de corupţie şi de infracţionalităţi săvîrşite vreme de 10 ani, cu ştirea, în cîrdăşie şi sub comanda vaporeanului bişniţar, primul om în stat cum îi plăcea să-şi spună, precum şi cu mulţi dintre cei care, azi, se constituie fie într-o galerie aparte de cronicari aflaţi în case de odihnă cu zăbrele, fie într-una redusă la tăcere, deasupra căreia bîzîie musca.

Discursul său din Parlament, scris parcă de întreaga redacţie a Antenei 3, se mulează taman pe acuzele de moment şi pe probabila subţirime a probelor aflate în dosare. Altfel nu ne-am putea explica lejeritatea, impetuozitatea, tupeul cu care şi-a susţinut diatribele acelui discurs. Cum faptele pentru care se cere arestarea reprezintă abia vîrful minuscul al unui aisberg doldora de exemple şi probe incriminatorii, dar “criogenate” de mai mulţi “frigotehnişti” ai regimului Băsescu, abia acum începe pentru madam Udrea, vremea marilor şi complicatelor întrebări existenţiale.
Odată reţinută, are multe de pus în balanţă şi cîntărit şi puţin timp pentru pasenţe şi dat cu bobii. Mai întîi, îi dă tîrcoale o grabnică, grea şi presantă întrebare: e victima (aşa cum se consideră) doar a lui Kovesi şi Coldea ori în jocul acesta a intrat şi înaintaşul său Traian, poate chiar în calitate de regizor? Semnele, semnalele, chiar şi „mîncărimea” la nas, ar putea să arate că atîta vreme cît nu e sigură şi mai are îndoieli despre autenticitatea triumviratului, cineva, undeva, ar putea sta liniştit – e bărbată, doar s-a văzut ce filipică a turnat în capul Parlamentului! Numai că legea tăcerii are şi ea limitele şi condiţionalităţile sale şi tocmai de aici i se vor trage, de-acum înainte, avatarurile nopţilor de veghe cu noianul de alte şi alte întrebări pentru care nu e sigur că intimitatea celulei le va fi un sfetnic bun. Posibil ca Udrea să-şi ţină gura pînă în momentul în care va avea certitudinea că, vai!, devotamentul, fidelitatea ataşamentului său partinic, farmecul, nurii puşi la bătaie cu ostentaţie, tot arsenalul imagistic pus în slujba cauzei şi-a dorinţei de parvenire, i-au fost înşelate şi că a fost sacrificată pe altarul libertăţii mentorului său. Se va ridica Udrea la înălţimea aşteptărilor clanului? Sau, încet, încet, se va convinge că este într-o situaţie fără ieşire în care perspectiva ferecării gurii cu şapte lacăte este, oricum, mai profitabilă decît dezgroparea „morţilor” din alte dosare adormite, acolo unde ştie că a fost parte activă şi beneficiară a borcanului cu miere din avuţia famigliei, obţinută prin rapt?
Chiar lovită fiind în amorul propriu după recepţionarea unei lovituri de măciucă, aşa cum i s-ar părea trădarea, autodeclaratei urmaşe a lui Traian nu-i va mai rămîne decît să se roage cam în felul acesta:
– Dă Doamne, ca zvonul despre palmarea celor 50 de dosare cu care a plecat viteazul Traian şi ştergerea, transformarea în confeti a urmelor lor de la SRI, să fie adevărat!
– Mai dă Doamne ca investigaţiile şi acuzele să se oprească doar la traficul de influenţă şi spălarea de bani din dosarul Microsoft!
Şi cu legătură directă, ar fi de aflat dacă membrii Comisiei de Control al SRI din Parlamentul României, l-au întrebat cumva pe lividul domn Coldea dacă mai ştie ceva despre înregistrările convorbirilor telefonice de la Cotroceni în Afacerea, prea timpuriu decedată, ALRO! Afacere pe care nişte „medici legişti” adevăraţi, cu tot instrumentarul din dotare, ar trebui s-o „dezgroape”.
Ca un arc peste timp, vedem că Elena continuă să fie pricină de conflict, de gîlceavă, de război, de război al dosarelor de corupţie, de poliţe scadente de plătit şi de încasat.
De pe urma lor rămîne imaginea unui buboi mai adînc, mai infestat şi mai purulent care trebuie scos la lumină şi tratat ca atare. Pentru că ar fi încă o iluzie dacă ne-am imagina că se va face cumva primăvară în politichie şi-n instituţii cu o floare pusă acolo unde îi şi e locul: în fereastra penitenciarului. Nu! Pentru că Elena Udrea, oarecum în răspăr şi în contradicţie cu titlul, este de fapt, nu urmaşa lui Traian, ci, aşa cum nici n-ar fi crezut vreodată, e precursoarea, e antemergătoarea lui Traian.