ACTUAL: Ioan Viștea – UMBRA LUI PETRICĂ ÎN „PRIMĂVERII”

Deşi apropitar al cîtorva case, dintre care una şi-a dăruit-o, cu tupeul caracteristic, pe vremea cînd era vechil al Bucureştilor, Traian Băsescu mai primeşte una de la stat, singura legală şi nesuspectată de morişca învîrtelilor. Faptul în sine n-ar trebui să constituie chiar o ştire. Nu! Ştirea ar trebui să fie cu totul alta, anume că, după ce a cochetat cu ideea megalomană de a i se atribui o casă mare cît cîteva hangare, cu hectarele de teren aferente şi musai cu vedere la lac, Fostul, mai nou, cică s-ar mulţumi şi cu casa în care a locuit familia Mioara şi Petre Roman, devenită vacantă.

Ştirea asta nu-i a bună! Să fi început Băsescu să-şi vadă, brusc, lungul nasului? Să-şi fi redus drastic din pretenţii, să i se fi strecurat în suflet duhul bunului simţ, aşa, dintr-o dată, fără un motiv anume? Greu de crezut! Mai curînd, hotărîrea cred că are legătură directă cu forfota săbiilor scoase din teacă şi cu zornăitul cătuşelor din ultimele săptămîni. Ele l-au redus la tăcere, l-au constrîns să facă ciocu mic şi să stea la cutie în vreme ce senzaţia unui fior tot mai rece pe şira spinării l-a convins că nu e momentul propice pentru noi tîrguieli şi pretenţii.

Alt motiv plauzibil pentru acceptarea respectivei locaţii mi-ar fi de neînţeles devreme ce a refuzat casa în repetate rînduri, ferindu-se de ea ca dracu de tămîie. Şi, hop, dintr-o dată i se pare acceptabilă oferta, e gata să se mute în casa pe care o ştie ca pe propriile-i buzunare. E cu atît mai curios cu cît ştie că nu-i va fi uşor să trăiască într-o casă bîntuită de amintiri şi de spectrul umbrei lui Petrică din vremea cînd, hă!, hă!, hă!, era cel mai bun. Şi ce dimineţi chinuitoare se întrevăd în care cafeaua va părea că e adusă pe tavă de foşnetul umbrei de arăboaică a doamnei Mioara, făcîndu-i reproşuri, nicidecum de Maria! Groaznic!

Singurul motiv pentru acceptul de ultimă oră l-aş pune pe seama faptului că Băsescu are, deja, premoniţii: ştie că în vila de doar(!) 300 mp., umăr la umăr cu umbra lui Petrică, răzbunătoare, nu este decît în trecere spre un confort mai frust şi mai auster!