Vasile Torje – Profesor de scrimă la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu

VASILE TORGE (1907-1988) – PROFESOR DE SCRIMĂ LA LICEUL MILITAR NICOLAE FILIPESCU DE LA MĂNĂSTIREA DEALU ŞI ŞCOALA DE OFIŢERI DE CAVALERIE REGELE FERDINAND TÂRGOVIŞTE

 În ziua de 14 mai 1907 în localitatea  Girişul de Criş, Ambrozie Torge declara naşterea celui de al unsprezecelea copil al său: Vasile. Când a împlinit şapte ani Ambrozie îl înscrie  la şcoala ungurească din Giriş, considerând  că astfel, copilul va învăţa  mai bine limba maghiară, limbă a cărei cunoaştere era în epocă o premiză a reuşitei în viaţă. De altfel, s-a dovedit  ulterior că tânărul Vasile avea o înclinaţie pentru  limbile străine, în anii de gimnaziu reuşind să înveţe bine limbile franceză şi germană iar mai târziu şi poloneza.

              În anul 1919, Vasile Torge termină  clasa a patra primară cu media  8,20 sau „opt întregi şi douăzeci de sutimi”, cum se precizează cu acribie în certificatul de clasă. Şi odată cu aceasta îşi începe drumul pe la şcoli, căci mama Ana a hotărât să-şi dea mezinul la învăţătură. Nu este de mirare că o văduvă gândeşte astfel dacă ţinem cont că Girişul era o localitate ai cărei locuitori ( 1247 de suflete la recensământul din 1930) erau dornici de a se instrui. În anul şcolar 1919-1920  îl găsim pe Vasile  înscris  ca „şcolar ordinar”  în „clasa I-a (prima)” la Liceul real de stat din Oradea Mare, liceu denumit ulterior „Emanoil Gojdu”. După absolvirea cursului inferior a mai urmat un an la acelaşi liceu, apoi a fost mutat în Beiuş, la Liceul român unit „Samoil Vulcan”, unde i se oferea  gratuit cazare şi masă la internat.

După parcurgerea întregului ciclu superior, în iunie 1927 promovează examenul de absolvire şi primeşte o diplomă care însă îi dă doar „dreptul  la serviciul militar cu termen redus şi ocuparea de funcţii publice, nu şi dreptul la înscriere în Universitate sau la altă formă de învăţământ superior”. În aceste condiţii, Vasile Torge se pregăteşte în continuare şi în 1928, la sesiunea din iunie, susţine examenul de bacalaureat  la Oradea şi obţine

diploma cu nr. 572. Dar Vasile Torge nu este mulţumit cu atât, şi sfătuit şi de profesori, dar şi ca urmare a formaţiei şi înclinaţiei sale de realist îşi propune să urmeze cursurile Politehnicii din Bucureşti. Dar, probabil şi la îndemnurile familiei care ar fi vrut să îl vadă cât mai repede pe picioarele sale, în acelaşi an, urmează cursurile unei şcoli de notari la Făgăraş  şi obţine o diplomă de capacitate şi dreptul de a practica această profesie. A fost doar o „asigurare” pentru cazul unei defecţiuni în planurile ce îşi făcuse cu ingineria. Pleacă deci la Bucureşti hotărât să-şi urmeze chemarea. Dar, aici află că la Institutul Superior de Educaţie Fizică se asigură studenţilor gratuitate la cămin, ceea ce Politehnica nu oferea. Aşa că îşi schimbă opţiunea  şi susţine examenul de admitere la acest institut.

            În 1931, la căsătoria principesei Ileana cu arhiducele Antoine de Habsbourg, a făcut parte din garda de onoare a miresei. Pentru această ocazie, membrilor gărzii li s-au făcut uniforme de vânători, pe care le-au purtat cu aplomb, atrăgând admiraţia asistenţei. Tot în 1931, Vasile Torge termină Institutul susţinând examenul de licenţă cu teza: „Corelaţii-scrima şi celelalte ramuri sportive”, pentru care obţine nota nouă cu magna cum laudae. Totodată primeşte şi gradul militar de sublocotenent de rezervă şi este vărsat la Regimentul VI Tecuci. S-ar părea că aici se încheie perioada şcolară  din viaţa lui. Totuşi, între anii 1931 şi 1932 va mai urma cursuri de specializare în domenii mai mult sau mai puţin legate de profesia sa. Astfel, în vara lui 1931 frecventează cursurile „Şcoalei de Statistică”, a Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale şi obţine un certificat de absolvire, care poartă semnătura directorului  de atunci Octav Onicescu, iar în 1932, între lunile ianuarie-mai, urmează Seminarul Pedagogic universitar „Titu Maiorescu” pe care l-a absolvit meritos, cum reiese din certificatul nr. 415/1932.  La cererea Ministerului Apărării Naţionale, Vasile Torge este repartizat ca profesor suplinitor la Liceul militar „Nicolae Filipescu” de la Mânăstirea Dealu.

Perioada de la „Dealu ”, cuprinsă între septembrie 1931 şi septembrie 1936, îi va marca evoluţia ulterioară, deoarece Liceul militar „Nicolae Filipescu”, avea un corp profesoral de elită  care a contribuit la întregirea personalităţii tânărului profesor. Prestigiul acestui liceu a fost determinant în alegerea lui la înscrierea printre elevii săi, în anii deceniului al IV-lea al secolului trecut a voievodului Mihai, cum era intitulat atunci viitorul rege. Aici, tânărul  profesor suplinitor a găsit un mediu propice pentru perfecţionare şi afirmare profesională. Se remarcă pe plan profesional prin introducerea unor  metode moderne de pregătire fizică. Iată ce scria comandantul Colegiului Militar Nicolae Filipescu, general adjutant Teodor Radu, într-o corespondenţă trimisă în 1942 din Predeal, unde se mutase instituţia militară, după  devastatorul cutremur din 1941: „…după cum reiese din arhiva şcolii, cât timp a funcţionat la această instituţie,  profesorul Vasile Torge a ţinut la curent fişele antropometrice şi de performanţă fizică ale elevilor, pe baza cărora a stabilit coeficienţi de robusticitate Piquet şi Bonchard şi a format clase omogene de  elevi, sistem căpitan P. Lazăr.”

             În 1935 cunoscând-o pe tânăra Virginia Rădulescu, fiica negustorului Niţă Rădulescu din Băleni, se hotărăşte să „facă pasul”. Cununia are loc la Băleni şi credem că, pentru stilul pe care azi l-am numi retro, merită să redăm aici un pasaj din „Extrasul din registrul stării civile pentru căsătorii”, în care a fost înregistrat evenimentul: „Noi Lazăr N. Boboşilă, primar şi ofitzer al stării civile, dupe ce, faţă fiind martori, am întrebat pe rând pe viitorii sotzi, prezentzi împreună şi în persoană, dacă voesc săsse (sic) căsătorească, unul cu cel’lalt, la răspunsul lor afirmativ iam (sic) declarat uniţi prin căsătorie. Nu s-a încheiat conventziune matrimonială.” Nun la cununie l-a avut pe colonelul Anghel Vlădescu.

           Ar mai fi de notat şi faptul că tot în această perioadă tânărul profesor a susţinut cursuri de scrimă cu ofiţerii din Regimentul 3 Linie din Târgovişte (1936-1937) şi cu elevii Şcolii  de Ofiţeri de Cavalerie „Regele Ferdinand I” (1934-1937).

         În anul 1935 susţine examenul de capacitate şi ca urmare este numit profesor titular la Liceul de băieţi „Gheorghe Şincai” din Baia Mare. Dar, la intervenţia Ministerului Apărării Naţionale, este detaşat la Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu, unde îşi va continua activitatea începută în 1931 şi va continua până în iulie 1937 când este transferat la Şcoala Normală de Băieţi din Târgovişte. În 1938, Vasile Torge este „încadrat provizoriu” la Liceul Comercial din Târgovişte. Nu ştim dacă a predat aici pentru că tot de la 1 septembrie acelaşi an Ministerul îl detaşează la Liceul de băieţi din Târgovişte, unde se eliberase catedra prin pensionarea titularului. Aici îl găsea pe 10 decembrie 1938, inspectorul şcolar dr. C. Petre Lazăr, care notează în foaia de inspecţie, că lecţiile de educaţie fizică  se ţineau într-o sală neîncălzită, din care pricină elevii lucrau îmbrăcaţi „chiar cu cojoace şi încălţaţi cu ghete”. Cu toate condiţiile grele „..a funcţionat la această şcoală fără întrerupere de la 1 septembrie 1938 până la 25 octombrie 1958”, se spune într-o adeverinţă, în care se face şi menţiunea că în această perioadă a îndeplinit şi diferite funcţii administrative.

         Cel de al cincilea deceniu al secolului XX, a debutat cu o concentrare a regimentului său pentru o instrucţie, în comuna Salcia lângă Dunăre. A mai urmat o concentrare, de data aceasta în apropierea Târgoviştei, ca traducător pe lângă lagărul de ofiţeri polonezi refugiaţi în ţara noastră după ocuparea Poloniei de către nemţi şi sovietici. De notat este faptul că, după plecarea  polonezilor, lagărul, situat la circa trei kilometri de Târgovişte, aproape de gara Văcăreşti, a fost transformat într-un  depozit de muniţie care, în anii de după război, a luat (sau i s-a pus ) foc. A ieşit un „spectacol de sunet şi lumină” care a cam  pus  târgoviştenii „pe jar”. Intrarea ţării în război, l-a găsit pe Vasile Torge în această ipostază de „mobilizat pe loc”. A fost numit şi director al Internatului liceului Enăchiţă Văcărescu, funcţie pe care a ocupat-o până la începutul anului 1944 când din nou a fost chemat „sub arme”, având astfel „şansa” de a participa mai întâi la luptele de apărare a Bucureştiului împotriva trupelor generalului Gerstenberg, şi apoi la cele din zona nord-Sfântu Gheorghe, împotriva coaliţiei germano-hortyste. A fost demobilizat, pentru limita de vârstă, înainte de luptele de pe Mureş la care a participat şi regimentul său. S-a reîntâlnit cu familia la Băleni, unde se retrăseseră soţia şi fiica sa încă din aprilie, după bombardarea Bucureştiului.

           În anii ce au urmat guvernului condus de către dr.Petru Groza, şeful „guvernului de largă concentrare democratică”, încredinţase portofoliul învăţământului unui social democrat, cunoscutul Ştefan Voitec. Directorul liceului, cumnat cu noul ministru, aflase de la acesta că urmează a fi scoşi din învăţământ cei care nu se înscriu la social-democraţi. Aşa că l-a sfătuit  să se înscrie în partid, sfat pe care l-a şi urmat.  De altfel, ideile generoase  pe care propaganda social democrată le afişa, au sedus în epocă mulţi intelectuali. Însă n-a trecut mult timp şi, sub lozinca „partid unic pentru clasa muncitoare”, social democraţii au fost absorbiţi de comunişti.

            Despre activitatea profesională din perioada postbelică, se cuvine să menţionăm câţiva dintre colegii de cancelarie ai profesorului Vasile Torge: Drăgulescu Constantin, Blendea Vasile, Dincă Ion, Ciocârdia Adrian, Ivănescu Cezar,  Ionescu Gheorghe. S-a pensionat la împlinirea limitei de vârstă, dedicându-se exclusiv familiei. În 1977 a rămas văduv, iar în februarie 1988, un infarct miocardic, surprinzător pentru un om care a dus o viaţă cumpătată, îi curmă abrupt  existenţa. Profesorul Vasile Torge se odihneşte, alături de soţia  şi cumnaţii săi, în cimitirul Eternităţii din Târgovişte.

Prof. Dr. Cornel Mărculescu

Şcoala Gimnazială Dora Dalles Bucşani