Așa cum v-a obișnuit încă de la început, Gazeta Dâmboviței, promovează, în cadrul unor campanii, exemple pozitive, din cele mai variate medii culturale şi sociale. Târgoviște Underground își propune să aducă în fața cititorilor noștri nume mai mult sau mai puțin cunoscute dintr-un domeniu ce rămâne, încă, în umbră, producţiile artistice care nu-şi doresc să fie comerciale.
Acum, vom sta de vorba cu Adrian Sebastian Rizescu, un tânăr de 23 de ani targovistean care acum locuieste in Bucuresti!
R: Am observat talentul tău și sunt tare curios cum ai început să faci asta!
Rizescu: Încă de la o vârstă fragedă am fost atras de culori dar pot spune că am vrut să dau o şansă artei abia în clasa a 7-a când m-am înscris la Şcoală populară de artă urmând cursul de pictură. Ulterior am urmat Liceul de Arte din Târgovişte, specializare Arhitectură, iar în cele din urmă am ales să urmez cu mare seriozitate Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti fiind atras din ce în ce mai mult de pictură. Acum sunt masterant în primul an la Universitatea Naţională de Artă tot pe acceaşi specializare.
R: De unde vin temele lucrărilor tale?
Rizescu: Facultatea mi-a schimbat mult stilul de lucru, timpul pe care am început să îl investesc în artă şi modul în care priveam arta se schimbase spre bine! Temele lucrărilor mele au o rădăcina mult mai adâncă şi sunt legate de copilăria mea, respectiv Jocurile Video şi lumea calculatorului, de altfel câteva dintre proiectele mele personale chiar au un titlu răsunător în lumea digitală “CTRL+ALT+DELETE”,”NEXT LEVEL”…
R: Cu ce materiale lucrezi pentru a realiza operele?
Rizescu: La început am fost timid, lucram cu creioane dar în momentul în care am ajuns la facultate am început să experimentez, aşa că am lucrat cu cărbune, silicon lipit, rumeguş, acrylic, culori de ulei, taste de tastatură, sprai graffiti pe diferite suporturi, începând de la foi, cartoane, pânze, până la suporturi cum ar fi mdf, osb dar şi pe perete!
Sunt un om perfecţionist si chiar consider o boală ceea ce fac deoarece petreceam zile întregi pentru a termina o lucrare sau să îndrept mici greşeli care erau vizibile cu lupa iar standardele mele din punct de vedere al execuţiei sunt destul de înalte. Îmi place să lucrez fără limită de timp . Arta necesită mult timp mai ales când o faci cu drag, erau zile consecutive în care petreceam la şcoala 16 ore dar toată oboseala care se strângea reuşeam să o şterg atunci când îmi ridicăm lucrarea şi mă distanţam de ea admirând-o, eu personal zic că este un sentiment pe care îl poţi trăi doar dacă practici artă şi că ăsta ar fi farmecul care nu te mai lasă să pleci de lângă ea!
R: Pasiune sau un mod de a-ți câștiga existența?
Rizescu: Consider că orice tip de artă fie ea urâtă sau frumoasă, realizată de un artist român sau străin este făcută cu pasiune. Aşa am început şi eu, cu multă pasiune şi cu dorinţa de a fi printre cei mai buni, doar că acum intervine elementul ‘’X’’ şi anume banii! Eu cred că ar trebui să existe un echilibru între muncă şi modul în care îţi vinzi arta! În România, în momentul de faţă nu există o reţetă să le îmbine pe amândouă şi asta este cel mai dificil lucru. Arta în momentul de faţă nu îţi oferă stabilitate financiară …o să mai investesc probabil nişte ani şi sper ca până la urmă să găsesc eu rețeta.
R: Te-ai gândit la o expoziție numai a ta?
Rizescu: M-am gândit şi la o expoziţie personală doar că nu am vrut să mă grăbesc, la început nu mă considerăm destul de bun şi că nu merit aşa ceva, dar în câţiva ani de zile se pare că numărul lucrărilor mele a crescut semnificativ, calitatea s-a îmbunătăţit şi tot odată şi pretenţiile mele de artist! Am participat la câteva expoziţii dar niciodată una personală. Să sperăm că anul acesta se va împlini şi visul ăsta deoarece am primit câteva propuneri şi mă bucur că am reuşit să mă fac remarcat.
R: Există artiști care te inspiră în acest sens?
Rizescu: Există artişti care m-au ajutat şi m-au îndrumat şi cu această ocazie îi mulţumesc în mod special profesorului meu Marcel Bunea şi asistentului Andrei Tudoran pentru sfaturile bune, susţinerea şi pentru că m-au ajutat să am un echilibru în lumea mea artistică. Nu pot spune că am fost influenţat de un artist în mod special. Eu cons