TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE: LECȚII DE EDUCAȚIE ELECTORALĂ

Azi de spre GARGARĂ ȘI GARGARAGII…

Încă o lecție cu iz electoral… Omar Khayyam se întreba: îi vezi pe cei doi sau trei idioți? Lumea o țin în mâinile lor. Nimic nu știu. Superiori se cred în ignoranță. Mergi pe drumul tău, de ei seamă nu ține. În splendida-le suficiență eretici îi vor numi pe cei ce nu-s de-ai lor…

Așadar, tot despre dumnealor, viitori aleși ai poporului, primari, consilieri de toate felurile, de faimă și rase diferite… Și, mai ales, despre vorbele lor măsluite, învârtite, lipsite de logică și, adesea, de gramatică elementară… Gargara este o clătire a gurii și a gâtului cu un lichid dezinfectant. Lichidul poate să fie roșu pesedist, galben liberal, incolor uneperist și altele la limita cenușiului. Toate ținute în sticluțe goale pe jumătate…

Gargara mai este și o relatare nedeslușită, fără logică și lipsită de conținut. Pe fața lor scrie: pălăvrăgeală, vorbire fără rost și multă, foarte multă, laudă de sine. Un nene cu ușoare urme de ironie scria cam așa: „o fântână cu apă multiseculară/ unii se adapă, alții fac gargară”… Sau altul zicea: „nu ne vindem țara/ îi dăm cu gargara/ vremea e trecută/ țara e vândută”… Profund, ce să zic!

Sunt două categorii definitorii de gargaragii: a. gargaragiul obișnuit, cel care are voie să stea cu burta la soare, cu manele și mici și alte muzici de îmbărbătare, care nu vrea să fie pus la bătut covoare și nici la alte muncă; b. gargaragiul politician, adică – vorba poetului – cel mai frumos chip pe care pământul l-a îndreptat spre soare, cu gușa atârnând de măciuca microfonului, cu spaimă de DNA, cu bagajul făcut, cu promisiunea că va demonstra el acolo nevinovăția ( dar iese repede, pentru zeci de milioane de euro, mai nou, se dau doi ani și ceva…)

La treabă, distinși gargaragii, electoratul se câștigă cu vopsea de ouă și cu dihorul în brațe…