Poveste de voluntariat: Radu Bădoiu, cel mai pregătit în caz de dezastre

Gazeta Dâmboviței vă propune o nouă campanie de presă, de data aceasta despre voluntari și voluntariat. Într-o lume dominată de bani și interese, voluntariatul pare doar o poveste frumoasă. Vom demonstra însă că poveștile există. Vă vom spune povestea a zeci  de voluntari ai Societății Naționale de Cruce Roșie Filiala Dâmbovița, care au dedicat timp și efort în sprijinul semenilor lor. Urmăriți, în fiecare săptămână, de luni până vineri: POVESTE DE VOLUNTARIAT!

Tânărul de 22 de ani din Pucioasa, student în ultimul an la Facultatea de Inginerie Electrică – specializarea Electronică, a câştigat Concursul Naţional de Prim Ajutor, ca şi coordonator al echipajului de intervenţie în caz de dezastre al Filialei de Cruce Roşie Dâmboviţa. Participă la activităţile Crucii Roşii de aproape trei ani, iar rezultatele şi implicarea de care dă dovadă au determinat conducerea filialei să-l propună responsabil pe partea de dezastre în echipa naţională a instituţiei.

Ce te-a determinat să devii voluntar al Societăţii Naţionale de Cruce Roşie România?

Întotdeauna mi-a plăcut să ajut oamenii. Crucea Roşie mi-a oferit această posibilitate.

Îţi aminteşti prima acţiune la care ai participat?

Prima acţiune a fost una legată de logistică. A trebuit să sortăm alimente neperisabile care se aflau în depozit. Sunt treburi aparent neînsemnate, dar de o mare importanţă.

La ce alte acţiuni ai luat parte în aceşti ani?

Am participat la majoritatea acţiunilor, de la marşuri stradale, la împărţit de pliante, la campania celor de la Avon împotriva cancerului de sân, la acţiuni de prim ajutor la sărbătorea Sfântului Ierarh Nifon, la Padina Fest, în Parcul Chindia, la evenimente sportive. În Săptămâna altfel însoţesc grupuri de copii în excursii întrucât e nevoie de cineva care să ştie prim ajutor. M-am implicat în Programul Banca de Alimente şi prin acest program am putut face ca mulţi alţi oameni să ajute şi ei cum pot pe cei nevoiaşi.

Ce a însemnat pentru tine câştigarea fazei naţionale a Concursului Echipajelor de Prim Ajutor? Ai mai participat la astfel de competiţii?

Am participat şi în liceu la concursul “Sanitarii pricepuţi”. La competiţia echipajelor pentru dezastre am ajuns în etapa naţională şi ediţia trecută, când am luat locul 4. De data asta am câştigatşi nu aş fi reuşit acest lucru fără echipa mea. Colegii mei s-au întrecut pe ei. Echipa de concurs este alcătuită din 6 oameni (o rezervă şi 5 salvatori, dintre care unul are funcţia de şef de echipă). Experienţa acestui concurs mi-a schimbat puţin modul de gândire, adică m-a făcut să mă întreb dacă într-adevăr sunt pregătit. Consider că niciodată nu eşti suficient de pregătit, din această cauză vreau să fiu şi mai pregătit.

În ce a constat concursul?

Concursul a constat în simularea unor evenimente (accidente) care respectă cât mai bine realitatea. Au fost cinci scene, cu multiple victime şi o probă teoretică. Victimele erau machiate cât se poate de bine şi se comportau exact ca în cazul unui accident real. S-a testat viteza noastră de reacţie, modul de acţionare, stabilitatea emoţională – modul în care facem faţă stresului.

Cu siguranţă acest rezultat a contat pentru nominalizarea ta într-un post la sediul central?

Am fost propus să mă ocup de partea de dezastre în noua echipă care se ocupă cu diverse probleme la nivel naţional. Dacă o să fiu acceptat, va fi o provocare pe care abia aştept s-o depăsesc. Îmi plac provocările şi niciodată nu m-am oprit din a realiza ceea ce îmi propun.

Pe lângă oportunitatea de a ajuta, ce alte avantaje aduce voluntariatul?

La Crucea Roşie se leagă prietenii de lungă durată, cu voluntari din filială şi din toată ţara.

În aceşti trei ani s-au adunat şi regrete?

Voluntariatul face prea mult parte din mine şi singurul meu regret este ca nu am timp să mă implic şi mai mult în activităţile pe care Crucea Roşie le desfăşoară.

Ce mesaj ai pentru tinerii voluntari ai Crucii Roşii şi ce le spui celor care nu au încercat voluntariatul?

În primul rând vreau să le mulţumesc voluntarilor, pentru că fără ei nu am reuşi nimic. Iar cei care nu sunt încă voluntari nu le spun decât să vină o dată la noi, la sediu, să ne cunoască. Dacă vor să facă un bine, pot ajuta în multe feluri. Iar dacă ni se alătura o vor face fără să realizeze, pentru că vor dona ceva greu de găsit în zilele noastre: timp.