PORTRET: Lăzărescu C. Lazăr (1911-2002) – un aviator dâmboviţean uitat

foto: Lăzărescu C.Lazăr  – tablou de familie

Lăzărescu C. Lazăr s-a născut la 1 noiembrie 1911 la Băleni, în judeţul Dâmboviţa, fiind mezinul familiei sale în care tatăl Constantin, născut într-o familie de preoţi, era funcţionar la primăria din Băleni (1908-1931). În anul 1929, devine absolventul promoţiei XIV a Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu din Târgovişte, care l-a determinat să îmbrăţişeze cariera militară, intrând astfel la Şcoala Militară Specială de Aviaţie pregătitoare de ofiţeri naviganţi de la Cotroceni, Bucureşti (1929-1930). Ulterior, este detaşat

şi intră, în anul întâi, după un concurs, la École Spéciale Militaire de Saint-Cyr – Şcoala Specială Militară de la Saint-Cyr (Franţa), prestigioasa creaţie a lui Napoleon Bonaparte din 1802, care şi-a început activitatea într-una din aripile castelului de la Fontainebleau un an mai târziu şi a cărei deviză înscrisă pe drapel era : „Ei se instruiesc pentru a învinge. Primul batalion al Franţei. Onoare şi patrie”.
Lăzărescu C. Lazăr aparţine celei de-a 117-a promoţii a prestigioasei şcoli franceze: „promoţia Joffre” (1930 – 1932), care cuprindea alături de Lazăr C. Lăzărescu (aviaţie), alţi şase români: Caracaş Romeo Gr. (1910 – 1981), infanterie – bunul său prieten şi coleg de promoţie la liceul militar de la Mănăstirea Dealu, Ciocănaş Emil Gh. (1911 – 1964 ) – infanterie, Iliescu Radu-Richard A. (1911 – 1984) – cavalerie, Pajură Ioan I. (1911 – 1985) – infanterie – un alt coleg de promoţie mănăstirean, Pretorian Mihail M. (1910 – 1977) – aviaţie, Stoian Radu Şt. (1909 – 1990) – cavalerie, acesta din urmă întrerupându-şi studiile la această şcoală după primul an (1930 – 1931), din motive de sănătate.
În 1931, Lăzărescu C. Lazăr este înaintat la grad de sub-locotenent, terminând Şcoala Specială Militară de la Saint-Cyr al 53-lea bis din 454 elevi, iar împreună cu colegul său aviator Pretorian Mihail clasat al 16-lea la Saint-Cyr, urmează Şcoala de Aplicaţie de Aeronautică de la Versailles (1932-1933), terminând al 6-lea bis din 31 de elevi. Întors în România, intră la Şcoala Militară de Pilotaj şi de Antrenament de la Tecuci, unde este brevetat pilot de război pe 2 august 1934, pe un POTEZ XXV.

În septembrie 1934, este repartizat la Flotila de luptă din Pipera, după care este avansat la gradul de locotenent în 1936, şi tot în acelaşi an, urmează cursurile Şcolii de Perfecţionare de la Buzău, fiind brevetat ca pilot de vânătoare pe 3 septembrie 1936, pe un PZL-11F. Între 1937-1939, este repartizat în Flotila de Vânătoare numărul 11 din Bucureşti, făcând parte din renumita formaţie de 5 avioane de vânătoare pentru acrobaţie aeriană, fiind promovat căpitan în 1939. În perioada 1939-1941, căpitan aviator Lăzărescu C. Lazăr urmează cursurile Şcolii Superioare de Război din Bucureşti, la absolvirea cărora a fost repartizat la Statul Major al Aerului. În calitatea de ofiţer în Secţia Operaţii a Statului Major al Aerului, căpitan aviator Lăzărescu C. Lazăr a participat la campania militară din anul 1941, din Basarabia şi de la Odessa. În anul 1942, a lucrat la birourile 1 şi 4 ale Statului Major al Grupării Aeriene de Luptă (6 sept-11 oct.1942), iar ulterior fost numit şeful Biroului 2 Informaţii din Statul Major al Corpului Aerian Român (11-31 oct.1942), calitate în care a participat la campania militară de la Cotul Donului – Stalingrad.
Între anii 1943-1944, Lăzărescu C. Lazăr este ofiţer de Aviaţie în cabinetul militar al Mareşalului Ioan Antonescu, iar după 23 august 1944, se întoarce la Statul Major al Forţelor Aeriene (1944-1947), fiind ofiţer de stat major în Secţia 3 Operaţii, unde este promovat la gradul de comandant în 1945, şi tot în acelaşi an, este avansat la gradul de locotenent-comandor aviator. În anul 1947, aflat tot în Statul Major al Aerului, Lăzărescu C. Lazăr a fost avansat la gradul de căpitan- comandor, pentru ca, în acelaşi an, să fie mutat la Mediaş, în calitate de comandant-secund al Şcolii Militare de Ofiţeri de Aviaţie. Între anii 1946-1948, Lăzărescu C. Lazăr şi-a completat şi studiile civile prin absolvirea cursurilor Facultăţii de Ştiinţe Juridice din Bucureşti. La 12 ianuarie 1948, căpitanul comandor aviator Lăzărescu C. Lazăr a fost trecut în rezervă pentru ca, la 18 august 1948, să fie rechemat în rândul cadrelor militare active şi numit profesor la Şcoala Superioară de Război din Bucureşti (1948-1949). La 15 februarie 1949, Lăzărescu C. Lazăr a fost trecut din nou în rezervă, fiind definitiv înlăturat din armată pentru că nu a vrut ca mulţi alţi militari, să semneze condamnarea lui Iuliu Maniu şi Ion Mihalache. În calitatea de pilot militar, Lăzărescu C. Lazăr a fost distins cu mai multe ordine şi medalii, între care: Ordinul „Virtutea Aeronautică”,cu crucea de aur (1942); Ordinul „Virtutea Aeronautică”, cu prima baretă la Crucea de Aur (1942); Ordinul „Coroana României” ,în grad de cavaler (1942); Ordinul „Coroana României”, în grad de cavaler, cu spade şi panglică de „Virtute Militară” (1943); Ordinul „Steaua României”, în grad de cavaler cu spade şi panglică de Virtute Militară (1943); Ordinul german „Crucea de fier”(1943).
După evenimentele din decembrie 1989, în anul 1990, Lăzărescu C. Lazăr a fost avansat la gradul de comandor aviator în retragere, iar, la 05 decembrie 1994, la gradul de general (r) de flotilă aeriană. Ulterior, generalul aviator Lăzărescu C. Lazăr, a suferit la 7 decembrie 2002, o ruptură de anevrism, lucru ce a condus la decesul implacabil al acestuia survenit pe 14 decembrie 2002. Lăzărescu C. Lazăr a fost înhumat cu onoruri militare la cimitirul militar Ghencea din Bucureşti, pe 17 decembrie 2002, nu departe de unul dintre camarazii lui: Caracaş Romeo Gr.

Prof. dr. Cornel Mărculescu
Şcoala Gimnazială Dora Dalles Bucşani